Gefunden 75 Ergebnisse für: umilit
Căci Domnul l-a umilit pe Iúda din cauza lui Aház, regele lui Israél, care l-a făcut pe Iúda să fie fără frâu şi [care] fusese infidel faţă de Domnul. (Cartea a doua a Cronicilor 28, 19)
Însă câţiva oameni din Aşér, din Manáse şi Zabulón s-au umilit şi au venit la Ierusalím. (Cartea a doua a Cronicilor 30, 11)
Au înjunghiat Paştele în a paisprezecea zi a lunii a doua. Preoţii şi levíţii s-au umilit, s-au sfinţit şi au adus arderi de tot în casa Domnului. (Cartea a doua a Cronicilor 30, 15)
Dar Ezechía şi-a umilit îngâmfarea inimii, el şi toţi locuitorii Ierusalímului, şi nu a mai venit mânia Domnului asupra lor în zilele lui Ezechía. (Cartea a doua a Cronicilor 32, 26)
Fiind el în strâmtorare, s-a rugat înaintea Domnului Dumnezeului său şi s-a umilit foarte mult înaintea Dumnezeului părinţilor săi. (Cartea a doua a Cronicilor 33, 12)
Dar nu s-a umilit înaintea Domnului cum se umilise Manáse, tatăl său, căci Amón a făcut multe nelegiuiri. (Cartea a doua a Cronicilor 33, 23)
‹Pentru că inima ta s-a înduioşat, pentru că te-ai umilit înaintea Domnului când ai ascultat cuvintele mele împotriva acestui loc şi împotriva locuitorilor săi, te-ai umilit înaintea mea, ţi-ai sfâşiat hainele şi ai plâns înaintea mea şi eu te-am auzit – oracolul Domnului –, (Cartea a doua a Cronicilor 34, 27)
El a făcut ceea ce este rău în ochii Domnului Dumnezeului său şi nu s-a umilit în faţa lui Ieremía, profetul, [care vorbea] din partea Domnului. (Cartea a doua a Cronicilor 36, 12)
Şi fiii lor au venit şi au luat ţara în stăpânire; i-ai umilit înaintea lor pe locuitorii ţării, pe canaaneéni, şi i-ai dat în mâinile lor, regii lor şi popoarele ţării, ca să facă din ei după voinţa lor. (Cartea lui Nehemía 9, 24)
Fiecare om al lui Israél a strigat către Domnul cu mare insistenţă şi şi-au umilit sufletele cu mare zel. (Cartea Iudítei 4, 9)
Regele Egiptului s-a ridicat împotriva lor şi i-a înşelat să trudească la cărămizi, i-a umilit şi i-a făcut sclavi. (Cartea Iudítei 5, 11)
Mardohéu a plecat şi a făcut conform cu tot ceea ce i-a poruncit Estéra. (17a) El s-a rugat Domnului, amintind toate faptele Domnului şi spunând: (17b) „Doamne, Doamne, regele tuturor, tu care stăpâneşti peste toate, în puterea ta sunt toate şi nu este nimeni care să se împotrivească ţie când vrei să îl eliberezi pe Israél! (17c) Tu ai făcut cerul şi pământul şi toate lucrurile minunate care sunt sub cer; tu eşti stăpânul tuturor şi nu este nimeni să ţi se împotrivească ţie, Doamne. (17d) Tu pe toate le cunoşti şi le ştii, Doamne, că nu din mândrie, nici din trufie, nici din dorinţă de glorie am făcut aceasta, că nu m-am plecat înaintea arogantului Amán. Căci mi-ar fi plăcut să-i sărut tălpile picioarelor pentru eliberarea lui Israél. (17e) Dar am făcut aceasta ca să nu pun gloria omului deasupra gloriei lui Dumnezeu şi să nu mă plec înaintea nimănui în afară de tine, Domnul meu, şi nu fac aceasta din trufie. (17f) Acum, Doamne Dumnezeule, regele şi Dumnezeul lui Abrahám, cruţă-l pe poporul tău! Căci [duşmanii] privesc la noi ca să ne distrugă şi să nimicească moştenirea ta de la început. (17g) Nu dispreţui partea ta pe care ai eliberat-o pentru tine din Egipt! (17h) Ascultă rugăciunea mea şi iartă moştenirii tale; schimbă plânsul nostru în veselie pentru ca, fiind în viaţă, să lăudăm numele tău, Doamne, şi nu închide gura celor care te laudă!”. (17i) Tot Israélul a strigat din [toată] puterea lui pentru că moartea lor le era înaintea ochilor. (17k) Şi regina Estéra şi-a căutat scăparea la Domnul, fiind cuprinsă de agonia morţii. Şi-a scos hainele ei de cinste, şi-a îmbrăcat haine de strâmtorare şi plâns, iar în locul miresmelor de măreţie şi-a presărat cenuşă şi gunoi, trupul şi l-a umilit foarte mult, iar orice loc al bucuriei l-a umplut cu şuviţe din părul ei şi l-a rugat pe Domnul Dumnezeul lui Israél, zicând: (17l) Domnul meu şi regele nostru, tu eşti unic; Ajută-mă pe mine, care sunt singură şi nu am pe nimeni să mă ajute în afară de tine! Căci pericolul meu este lângă mine. (17m) Am auzit de când m-am născut în tribul părinţilor mei că tu, Doamne, l-ai luat pe Israél dintre toate popoarele şi pe părinţii noştri, dintre toţi strămoşii lor, spre moştenire veşnică, şi le-ai făcut tot ceea ce le-ai spus. (17n) Noi am păcătuit înaintea ta şi ne-ai dat în mâinile duşmanilor noştri, pentru că i-am cinstit pe zeii lor: tu eşti drept, Doamne! (17o) Ei nu se mulţumesc cu amărăciunea sclaviei noastre, ci şi-au pus mâinile peste mâinile idolilor lor, ca să facă să piară hotărârea gurii tale, să nimicească moştenirea ta şi să închidă gura celor care te laudă şi să distrugă gloria ta şi a altarului tău; (17p) să deschidă gura popoarelor spre lauda celor deşarte şi un rege muritor să fie admirat în veci. (17q) Nu da, Doamne, sceptrul tău celor care nu sunt, ca să nu râdă de căderea noastră; întoarce planul lor împotriva lor şi fă-l de ruşine pe cel care ne-a dominat! (17r) Aminteşte-ţi, Doamne, fă-te cunoscut în timpul suferinţei noastre şi dă-mi curaj, rege al dumnezeilor şi stăpân al tuturor puterilor! (17s) Pune cuvânt potrivit în gura mea înaintea [acestui] leu şi schimbă inima lui spre ură faţă de prigonitorul nostru, spre pieirea lui şi a celor de aceeaşi gândire cu el! (17t) Pe noi scapă-ne din mâna lui şi ajută-mă pe mine, care sunt singură şi nu am pe nimeni în afară de tine, Doamne! (17u) Tu le cunoşti pe toate şi ştii că am urât cinstea celor nelegiuiţi şi că mi-e scârbă de patul celor necircumcişi şi al tuturor străinilor. (17w) Tu cunoşti necazul meu, că mi-e scârbă de semnul măreţiei mele care este pe capul meu în zilele când trebuie să apar; îl detest ca pe o zdreanţă de fiecare lună şi nu-l port în zilele liniştii mele. (17x) Slujitoarea ta nu a mâncat la masa lui Amán, nici nu am cinstit ospăţul regelui şi nici nu am băut vinul libaţiilor. (17y) Slujitoarea ta nu s-a bucurat, din ziua înălţării mele până acum, decât în tine, Doamne, Dumnezeul lui Abrahám. (17z) Dumnezeule, care eşti puternic peste toate, ascultă vocea celor fără de speranţă! Scapă-ne din mâna celor care ne fac rău şi eliberează-mă pe mine din teama mea! (Cartea Estérei 5, 17)
