Gefunden 2842 Ergebnisse für: pus

  • De aceea, bărbaţi, să aveţi curaj, căci eu cred în Dumnezeu că va fi aşa cum mi s-a spus de mai înainte! (Faptele Apostolilor 27, 25)

  • După ce a spus acestea, a luat pâinea, i-a mulţumit lui Dumnezeu înaintea tuturor şi, frângând-o, a început să mănânce. (Faptele Apostolilor 27, 35)

  • Localnicii ne-au arătat o bunăvoinţă neobişnuită: au aprins un foc şi ne-au primit pe toţi alături, căci începuse să plouă şi era frig. (Faptele Apostolilor 28, 2)

  • Paul adunase un braţ de vreascuri şi le-a pus pe foc. Din cauza căldurii, o viperă a ieşit şi s-a prins de mâna lui. (Faptele Apostolilor 28, 3)

  • Şi s-a întâmplat că tatăl lui Públius zăcea la pat cuprins de friguri şi de dizenterie. Paul a intrat la el, s-a rugat, şi-a pus mâinile asupra lui şi l-a vindecat. (Faptele Apostolilor 28, 8)

  • Ei ne-au copleşit cu onoruri, iar când am plecat, ne-au pus la dispoziţie tot ce aveam nevoie. (Faptele Apostolilor 28, 10)

  • Unii au fost convinşi de cele spuse de el, alţii nu au crezut. (Faptele Apostolilor 28, 24)

  • Au plecat fără să fi ajuns la vreo înţelegere între ei, după ce Paul le mai spusese un cuvânt: „Bine a vorbit Duhul Sfânt părinţilor voştri prin profetul Isaía (Faptele Apostolilor 28, 25)

  • „După ce a spus el acestea, iudeii au plecat şi au continuat să discute îndelung între ei”. (Faptele Apostolilor 28, 29)

  • Atunci să facem oare cele rele ca să rezulte cele bune, aşa cum ne bârfesc unii şi ne acuză că noi am fi spus? Condamnarea lor este dreaptă. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 3, 8)

  • Pe acesta Dumnezeu l-a pus ca jertfă de ispăşire pentru ca, prin credinţa în sângele său, să-şi arate dreptatea trecând cu vederea păcatele din trecut (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 3, 25)

  • după cum este scris: „Te-am pus părinte al multor neamuri” – înaintea lui Dumnezeu în care a crezut, care dă viaţă celor morţi şi cheamă la fiinţă cele ce nu sunt. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 4, 17)


“A pessoa que nunca medita é como alguém que nunca se olha no espelho e, assim, não se cuida e sai desarrumada. A pessoa que medita e dirige seus pensamentos a Deus, que é o espelho de sua alma, procura conhecer seus defeitos, tenta corrigi-los, modera seus impulsos e põe em ordem sua consciência.” São Padre Pio de Pietrelcina