Gefunden 123 Ergebnisse für: copii
Adunarea a trimis împotriva lor douăsprezece mii de bărbaţi viteji şi le-au poruncit: „Mergeţi şi treceţi-i prin ascuţişul sabiei pe locuitorii din Iábeş-Galaád, pe femei şi pe copii! (Cartea Judecătorilor 21, 10)
El avea două soţii: prima se numea Ána, iar cealaltă Penína. Penína avea copii, însă Ána nu avea copii. (Cartea întâi a lui Samuél 1, 2)
Samuél i-a zis: „După cum sabia ta le-a lăsat pe femei fără copii, tot aşa şi mama ta va fi lăsată fără copii între femei”. Samuél l-a ucis pe Agág înaintea Domnului la Ghilgál. (Cartea întâi a lui Samuél 15, 33)
Au trecut prin ascuţişul sabiei [cetatea] Nob, cetatea preoţilor: bărbaţi şi femei, copii şi sugari, boi, măgari şi oi. (Cartea întâi a lui Samuél 22, 19)
Apoi a plecat de acolo la Bétel. Pe când era pe drum, au ieşit nişte copii din cetate şi l-au dispreţuit, zicând: „Vino, pleşuvule! Vino, pleşuvule!”. (Cartea a doua a Regilor 2, 23)
El s-a întors şi i-a văzut. I-a blestemat în numele Domnului; au ieşit doi urşi din pădure şi au sfâşiat dintre ei patruzeci şi doi de copii. (Cartea a doua a Regilor 2, 24)
Şaharáim a dat naştere la [copii] în câmpiile lui Moáb după ce le-a lăsat pe Huşím şi Baará, soţiile sale. (Cartea întâi a Cronicilor 8, 8)
În timp ce Ésdra se ruga şi mărturisea plângând şi căzând în faţa casei lui Dumnezeu, s-a întrunit la el o adunare foarte mare de bărbaţi, femei şi copii. Poporul plângea cu lacrimi. (Cartea lui Ésdra 10, 1)
Când vei fi aproape să fii cu ea, mai întâi ridicaţi-vă amândoi, rugaţi-vă şi cereţi de la Domnul cerului ca să aibă milă şi să vă ocrotească! Nu te teme, pentru că ţie ţi-a fost menită din veci! Tu o vei elibera, iar ea va merge împreună cu tine. Eu cred că vei avea copii de la ea şi-ţi vor fi ca fraţii. Nu te îngrijora!”. (Cartea lui Tobía 6, 18)
Au împrăştiat poporul în taberele lor; ei au plecat la zidurile şi la turnurile cetăţii, iar pe femei şi pe copii i-au trimis acasă la ei. Era mare umilire în cetate. (Cartea Iudítei 7, 32)
Fii de copile i-au străpuns, ca pe nişte copii de fugari i-au rănit; au pierit în bătălia Domnului meu. (Cartea Iudítei 16, 12)
Scrisorile au fost trimise prin alergători în toate provinciile regelui, ca să-i distrugă, să-i ucidă şi să-i nimicească pe toţi iudeii – tineri şi bătrâni, prunci şi femei, în aceeaşi zi – în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică luna Adár, şi să le prădeze bunurile. (13a) În copia scrisorii regelui cel mare către toţi cei care [locuiau] din India şi până în Etiópia, către guvernatorii celor o sută douăzeci şi şapte de provincii, către căpetenii şi către supuşii lor, scria aşa: 1 (13b) „Fiind [noi] la conducerea multor naţiuni şi având stăpânire asupra întregii lumi, nu din orgoliul puterii, ci conducând întotdeauna cu măsură şi cu delicateţe, am dorit să facem întotdeauna liniştită viaţa supuşilor, să asigurăm o domnie stabilă şi liniştită, uşor de străbătut până la marginile [ei] şi statornicind pacea de toţi dorită. 1 (13c) Când [noi] i-am întrebat pe consilieri cum am putea duce aceasta la îndeplinire, Amán, care este renumit la noi prin înţelepciune şi se bucură neclintit de bunăvoinţa [noastră] şi care a dovedit deplină fidelitate, pentru care a primit onoarea de a fi al doilea după rege, 1 (13d) ne-a arătat că printre toate triburile lumii s-a amestecat un popor duşman, potrivnic legilor tuturor popoarelor, care nu ţine cont niciodată de poruncile regelui ca să nu se poată stabili stăpânirea noastră fără cusur. (13e) Aflând că numai acest popor se împotriveşte oricărui om, că duce un fel de viaţă străină de legi şi, încălcând mereu legile noastre, face cele mai mari rele ca domnia noastră să nu ajungă să fie stabilă, 1 (13f) am poruncit cele indicate vouă în scrisorile lui Amán, care este pus de noi peste lucruri şi ca un al doilea tată al nostru, ca să-i nimiciţi de tot, femei şi copii, prin sabie ostilă, fără milă şi ezitare, în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică în luna Adár, a acestui an. 1 (13g) Ca astfel, aceşti oameni duşmani astăzi ca şi în trecut, fiind într-o singură zi aruncaţi în iad, să nu ne mai împiedice în viitor să avem un timp de stabilitate şi de linişte până la sfârşit”. (Cartea Estérei 4, 13)