Gefunden 5396 Ergebnisse für: Totul Este Vanitate
Cel păcătos face răul de o sută [de ori] şi-şi lungeşte [zilele]. Totuşi, eu ştiu că este bine pentru cei care se tem de Dumnezeu că se tem de el. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 8, 12)
Dar nu este bine pentru cel vinovat şi nu-şi lungeşte zilele ca o umbră, pentru că nu se teme de faţa lui Dumnezeu. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 8, 13)
Există o deşertăciune care se face pe pământ: sunt drepţi care sunt loviţi ca pentru lucrarea celor vinovaţi şi sunt vinovaţi care sunt loviţi ca pentru lucrarea celor drepţi. Şi am zis că şi aceasta este deşertăciune. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 8, 14)
Am lăudat veselia pentru că nu este bine pentru om sub soare decât să mănânce, să bea şi să se veselească; aceasta va rămâne cu el în truda sa, în zilele vieţii sale pe care i le dă Dumnezeu sub soare. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 8, 15)
am văzut că toată lucrarea este a lui Dumnezeu şi că omul nu poate să afle lucrarea care se face sub soare. Oricât s-ar trudi omul să caute, nu găseşte şi chiar dacă cel înţelept ar spune că ştie, tot nu poate să găsească. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 8, 17)
Toate sunt [la fel] pentru toţi: este o singură soartă pentru cel drept şi pentru cel vinovat, pentru cel bun, pentru cel pur şi pentru cel impur, pentru cel care aduce jertfă şi pentru cel care nu aduce jertfă; cum este cel bun, aşa este cel păcătos, cum este cel care jură, aşa este şi cel care se teme să jure. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 9, 2)
Acest rău este în tot ceea ce se face sub soare, căci este o singură soartă pentru toţi. Ba chiar inima fiilor oamenilor este plină de răutate şi prostia este în inimile lor în timpul vieţii lor şi după ea [se duc] la moarte. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 9, 3)
Pentru cel care este tovarăş cu cei vii, mai este o speranţă, căci este mai bun un câine viu decât un leu mort. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 9, 4)
Cei vii ştiu că vor muri, dar cei morţi nu ştiu nimic. Nu mai este pentru ei niciun profit, căci amintirea lor a fost uitată. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 9, 5)
Şi iubirea lor, şi ura lor, şi gelozia lor au pierit deja; nu mai este pentru ei parte în veci în tot ceea ce se face sub soare. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 9, 6)
Vezi-ţi de viaţă împreună cu soţia ta, pe care o iubeşti în toate zilele vieţii tale deşarte care ţi s-au dat sub soare! În toate zilele deşertăciunii tale, aceasta este partea ta între cei vii şi în truda ta cu care te trudeşti sub soare. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 9, 9)
Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu puterea ta! Căci nu este lucrare, raţiune a lucrurilor, cunoaştere şi înţelepciune în locuinţa morţilor, înspre care tu mergi. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 9, 10)
