Gefunden 1320 Ergebnisse für: Prin
Pentru că le-a lipsit hrana şi li s-a împuţinat toată apa, ei au hotărât să pună mâna pe animalele lor şi au hotărât să se hrănească cu toate cele pe care Dumnezeu le-a poruncit prin legile lui să nu le mănânce. (Cartea Iudítei 11, 12)
Însă Iudíta i-a zis: „Viu este sufletul tău, stăpânul meu, că slujitoarea ta nu va consuma cele pe care le am cu mine până când Domnul va face prin mâna mea ceea ce a plănuit”. (Cartea Iudítei 12, 4)
În ziua a patra, Holoférn a făcut un ospăţ numai pentru slujitorii săi şi nu i-a chemat prin invitaţie pe niciunul dintre funcţionarii săi. (Cartea Iudítei 12, 10)
Apoi ea le-a zis: „Lăudaţi-l cu glas puternic pe Dumnezeu! Lăudaţi-l, lăudaţi-l pe Dumnezeul care nu şi-a îndepărtat îndurarea de la casa lui Israél, ci i-a distrus pe duşmanii noştri prin mâna mea în noaptea aceasta!”. (Cartea Iudítei 13, 14)
Scoţând din desagă capul, l-a arătat şi le-a spus: „Iată capul lui Holoférn, comandantul suprem al armatei asiriénilor! Iată şi plasa [împotriva insectelor] sub care zăcea în beţia lui! Domnul l-a lovit prin mâna unei femei. (Cartea Iudítei 13, 15)
[Draperii] albe, albastre şi violete erau legate cu corzi de in şi de purpură [prinse] prin verigi de argint şi de coloane de marmură. Erau paturi de aur şi de argint pe un paviment de marmură rară, albă, roşie şi neagră. (Cartea Estérei 2, 6)
Dar regina Vásti a refuzat să vină, [împotrivindu-se] cuvântului regelui [dat] prin eunuci. Regele s-a supărat foarte tare şi s-a aprins de mânie. (Cartea Estérei 2, 12)
„După lege, ce trebuie să i se facă reginei Vásti pentru că nu a împlinit cuvântul regelui Artaxérxes [transmis ei] prin eunuci?”. (Cartea Estérei 2, 15)
Scrisorile au fost trimise prin alergători în toate provinciile regelui, ca să-i distrugă, să-i ucidă şi să-i nimicească pe toţi iudeii – tineri şi bătrâni, prunci şi femei, în aceeaşi zi – în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică luna Adár, şi să le prădeze bunurile. (13a) În copia scrisorii regelui cel mare către toţi cei care [locuiau] din India şi până în Etiópia, către guvernatorii celor o sută douăzeci şi şapte de provincii, către căpetenii şi către supuşii lor, scria aşa: 1 (13b) „Fiind [noi] la conducerea multor naţiuni şi având stăpânire asupra întregii lumi, nu din orgoliul puterii, ci conducând întotdeauna cu măsură şi cu delicateţe, am dorit să facem întotdeauna liniştită viaţa supuşilor, să asigurăm o domnie stabilă şi liniştită, uşor de străbătut până la marginile [ei] şi statornicind pacea de toţi dorită. 1 (13c) Când [noi] i-am întrebat pe consilieri cum am putea duce aceasta la îndeplinire, Amán, care este renumit la noi prin înţelepciune şi se bucură neclintit de bunăvoinţa [noastră] şi care a dovedit deplină fidelitate, pentru care a primit onoarea de a fi al doilea după rege, 1 (13d) ne-a arătat că printre toate triburile lumii s-a amestecat un popor duşman, potrivnic legilor tuturor popoarelor, care nu ţine cont niciodată de poruncile regelui ca să nu se poată stabili stăpânirea noastră fără cusur. (13e) Aflând că numai acest popor se împotriveşte oricărui om, că duce un fel de viaţă străină de legi şi, încălcând mereu legile noastre, face cele mai mari rele ca domnia noastră să nu ajungă să fie stabilă, 1 (13f) am poruncit cele indicate vouă în scrisorile lui Amán, care este pus de noi peste lucruri şi ca un al doilea tată al nostru, ca să-i nimiciţi de tot, femei şi copii, prin sabie ostilă, fără milă şi ezitare, în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică în luna Adár, a acestui an. 1 (13g) Ca astfel, aceşti oameni duşmani astăzi ca şi în trecut, fiind într-o singură zi aruncaţi în iad, să nu ne mai împiedice în viitor să avem un timp de stabilitate şi de linişte până la sfârşit”. (Cartea Estérei 4, 13)
Amán a luat haina şi calul, l-a îmbrăcat pe Mardohéu, l-a plimbat călare prin piaţa cetăţii şi a strigat înaintea lui: „Aşa i se face omului pe care regele are plăcerea să îl cinstească!”. (Cartea Estérei 7, 11)
Au scris în numele regelui Artaxérxes şi au sigilat cu inelul regelui. Au trimis scrisorile prin alergătorii care călăreau pe cai, armăsari regali de rasă. (Cartea Estérei 9, 10)
[Prin ele] regele le dădea [voie] iudeilor care erau în orice cetate să se adune şi să-şi apere viaţa, să nimicească şi să ucidă, să distrugă orice putere a provinciei sau a poporului care i-ar prigoni pe ei, pe copiii lor sau pe femei şi să le captureze prăzile; (Cartea Estérei 9, 11)
