Gefunden 2983 Ergebnisse für: Oamenii Lui Dumnezeu
Abrahám s-a sculat dis-de-dimineaţă, și-a legat măgarul şi a luat cu el doi slujitori şi pe Isáac, fiul său. A tăiat lemnele pentru arderea de tot, s-a ridicat şi a plecat spre locul pe care i-l spusese Dumnezeu. (Cartea Genezei 22, 3)
Abrahám a zis: „Dumnezeu va avea grijă el de mielul pentru arderea de tot, fiul meu!”. Au mers amândoi, împreună, (Cartea Genezei 22, 8)
şi au ajuns la locul pe care li-l spusese Dumnezeu. Abrahám a zidit acolo altarul şi a aşezat lemnele; l-a legat pe Isáac, fiul său, şi l-a pus pe altar, deasupra lemnelor. (Cartea Genezei 22, 9)
Şi i-a zis: „Să nu-ţi ridici mâna asupra tânărului şi să nu-i faci niciun rău, căci acum ştiu că te temi de Dumnezeu şi nu l-ai cruţat pe unicul tău fiu pentru mine!”. (Cartea Genezei 22, 12)
„Ascultă-ne, domnule! Tu eşti un principe al lui Dumnezeu în mijlocul nostru; îngroapă-ţi moarta în cel mai ales dintre mormintele noastre! Niciunul dintre noi nu se va opune să-ţi îngropi moarta în mormântul lui”. (Cartea Genezei 23, 6)
Au mâncat şi au băut el şi oamenii care erau cu el şi au poposit acolo. Dimineaţa, când s-au sculat, el a zis: „Lăsaţi-mă să mă întorc la stăpânul meu!”. (Cartea Genezei 24, 54)
Şi au lăsat-o pe sora lor Rebéca să plece cu doica ei, cu servitorul lui Abrahám şi cu oamenii lui. (Cartea Genezei 24, 59)
După moartea lui Abrahám, Dumnezeu l-a binecuvântat pe fiul său Isáac. El locuia lângă Béer-Lahái-Roí. (Cartea Genezei 25, 11)
Când oamenii locului îl întrebau cu privire la soţia lui, el zicea: „Este sora mea”. Căci îi era frică să spună: „este soţia mea”, [gândind]: „să nu mă ucidă oamenii locului din pricina Rebécăi, căci este frumoasă la chip”. (Cartea Genezei 26, 7)
Dumnezeu să-ţi dea din roua cerului şi din grăsimea pământului, belşug de grâu şi de must! (Cartea Genezei 27, 28)
Să-ţi dea binecuvântarea lui Abrahám ţie şi descendenţei tale cu tine, ca să moşteneşti ţara în care locuieşti ca străin, [ţară] pe care i-a dat-o Dumnezeu lui Abrahám!”. (Cartea Genezei 28, 4)
Şi a avut un vis. Iată, o scară sprijinită de pământ, al cărei vârf atingea cerul; iar îngerii lui Dumnezeu urcau şi coborau pe ea, (Cartea Genezei 28, 12)
