Gefunden 70 Ergebnisse für: Făcea
(5,16) în afară de căpeteniile administratorilor lui Solomón puşi la lucrare – erau trei mii trei sute – care supravegheau poporul care făcea lucrarea. (Cartea întâi a Regilor 5, 30)
Acestea sunt căpeteniile administratorilor care erau peste lucrarea lui Solomón: cinci sute cincizeci care supravegheau peste poporul care făcea lucrarea. (Cartea întâi a Regilor 9, 23)
Acum, chemaţi-i la mine pe toţi profeţii lui Báal, pe toţi slujitorii lui şi pe toţi preoţii lui: să nu lipsească nimeni, pentru că am o mare jertfă pentru Báal! Cine va lipsi nu va mai trăi”. Dar Iehú făcea [aceasta] cu viclenie, ca să-i ucidă pe slujitorii lui Báal. (Cartea a doua a Regilor 10, 19)
Matitía, unul dintre levíţi, întâiul născut al lui Şalúm, de-al lui Córe, avea în grijă ce se făcea în tigăi. (Cartea întâi a Cronicilor 9, 31)
Davíd a domnit peste tot Israélul şi făcea judecată şi dreptate la tot poporul său. (Cartea întâi a Cronicilor 18, 14)
Când Iehú făcea judecata asupra casei lui Aháb, le-a găsit pe căpeteniile lui Iúda şi pe fiii fraţilor lui Ahazía care îl slujeau pe Ahazía şi i-a ucis. (Cartea a doua a Cronicilor 22, 8)
Dacă Senaheríb ucidea pe cineva atunci când se întorcea vreun fugar din Iudéea în zilele judecăţii pe care o făcea regele cerului pentru blasfemiile pe care le rostise, îl îngropam. Căci pe mulţi dintre fiii lui Israél i-a ucis în mânia lui, iar eu furam trupurile lor şi le îngropam. Senaheríb le căuta, dar nu le găsea. (Cartea lui Tobía 1, 18)
În fiecare zi, Tobít făcea numărătoarea zilelor necesare ca să meargă şi să se întoarcă, iar când s-au împlinit zilele şi fiul său nu venea, (Cartea lui Tobía 10, 1)
(1a) În anul al doilea al regelui Artaxérxes cel Mare, în prima [zi] a [lunii] Nisán, a avut un vis Mardohéu, [fiul] lui Iaír, [fiul] lui Şiméi, [fiul] lui Chiş, din tribul lui Beniamín. (1b) Era un iudeu care locuia în cetatea Súsa, om de seamă, care slujea la curtea regelui. (1c) Era dintre captivii pe care îi deportase Nabucodonosór, regele Babilónului, din Ierusalím odată cu Iehonía, regele din Iúda.(1d) Iar visul era acesta: se făcea că erau strigăte, zgomot, tunete şi cutremur, tulburare pe pământ. (1e) Şi, iată, doi balauri mari s-au ridicat să vină să lupte unul cu celălalt scoţând un strigăt puternic! (1f) La strigătul lor, toate popoarele s-au ridicat să lupte împotriva poporului celor drepţi. (1g) Iată, zi de întuneric şi de benză, oprimare şi strâmtorare, chin şi tulburare mare erau pe pământ! (1h) S-a tulburat tot poporul cel drept şi s-a temut de toate aceste rele. S-a ridicat ca să lupte strigând către Domnul.(1i) La strigătul lor, s-a făcut ca dintr-un izvor mic un fluviu mare. Şi era multă apă. (1k) [S-a făcut lumină] şi s-a ridicat soarele, iar cei umili i-au devorat pe cei puternici.(1l) Trezindu-ze, Mardohéu, care avusese acest vis şi văzuse ceea ce Dumnezeu voia să facă, păstra în inimă şi voia să îl înţeleagă în orice fel până la venirea nopţii.(1m) Mardohéu a stat liniştit la curte împreună cu Gabatá şi Tára, cei doi eunuci ai regelui care păzeau curtea. (1n) El a auzit planurile şi le-a cercetat cu grijă; a aflat că se pregăteau să pună mâinile pe Artaxérxes, regele, şi i-a făcut cunoscut regelui despre aceste lucruri. (1o) Regele i-a cercetat pe amândoi şi, după ce au mărturisit, au fost duşi [să fie pedepsiţi]. (1p) Regele a scris aceste lucruri spre amintire; a scris şi Mardohéu despre aceste evenimente. (1r) Regele i-a poruncit lui Mardohéu să-i slujească la curte şi i-a dat daruri pentru aceste lucruri. (1s) Dar Amán Bugáios, [fiul] lui Amadátes, era puternic înaintea regelui. El căuta să le facă rău lui Mardohéu şi poporului său pentru cei doi eunuci ai regelui. (Cartea Estérei 1, 1)
Când venea rândul fiecărei tinere să intre la regele Artaxérxes, după ce se făcea pentru ea, după regula femeilor, timp de douăsprezece luni (pentru că aşa se împlineau zilele pregătirii lor: şase luni cu untdelemn de mir şi şase luni cu miresme pentru pregătirea femeilor), (Cartea Estérei 3, 12)
Mardohéu a aflat tot ce se făcea, şi-a sfâşiat hainele, s-a îmbrăcat cu sac şi cenuşă, a ieşit în mijlocul cetăţii şi a strigat cu glas puternic şi amar. (Cartea Estérei 5, 1)
După ce trecea turul zilelor de ospăţ, Iob trimtea ca să-i sfinţească. Se trezea dimineaţa şi aducea arderi de tot după numărul tuturor. Căci Iob spunea: „Poate fiii mei au păcătuit şi l-au «binecuvântat» pe Dumnezeu în inima lor”. Aşa făcea Iob în toate zilele. (Cartea lui Iob 1, 5)
