Gefunden 2631 Ergebnisse für: Adam și Eva Sunt Create
„Fraţilor iudei care sunt în Egipt, salutare! Fraţii iudei care sunt în Ierusalím şi în ţinutul Iudeii, pace şi bunăstare! (Cartea a doua a Macabéilor 1, 1)
Adună-i pe cei împrăştiaţi dintre noi, eliberează-i pe cei care sunt sclavi între neamuri, priveşte spre cei care sunt dispreţuiţi şi batjocoriţi ca să ştie neamurile că tu eşti Dumnezeul nostru! (Cartea a doua a Macabéilor 1, 27)
I-a relatat că vistieria din Ierusalím este plină de bogăţii de nedescris, încât mulţimea banilor nu poate fi numărată, că aceştia sunt cu mult peste necesităţile jertfelor şi că toate pot ajunge în stăpânirea regelui. (Cartea a doua a Macabéilor 3, 6)
Însă marele preot i-a explicat că sunt depozitele văduvelor şi ale orfanilor. (Cartea a doua a Macabéilor 3, 10)
O parte este a lui Hircán, [fiul] lui Tobía, un bărbat de rang foarte înalt, aşa că nelegiuitul Símon minţise: sunt cu totul patru sute de talánţi de argint şi două sute de aur; (Cartea a doua a Macabéilor 3, 11)
Acestea sunt cele legate de Heliodór şi de păstrarea vistieriei. (Cartea a doua a Macabéilor 3, 40)
Pe lângă aceştia, s-a angajat în scris să-i dea alţi o sută cincizeci de talánţi dacă i se dă autoritatea să înfiinţeze un gimnaziu şi o efebie, iar cei care sunt în Ierusalím să fie înscrişi ca antiohieni. (Cartea a doua a Macabéilor 4, 9)
Îi rog pe cei care se apropie de această carte să nu se descurajeze din cauza celor întâmplate, ci să considere că pedepsele nu sunt spre distrugerea, ci spre educarea neamului nostru. (Cartea a doua a Macabéilor 6, 12)
Cei care îl duceau şi-au schimbat îndată bunăvoinţa pe care i-o arătaseră cu puţin înainte în duşmănie, din cauza cuvintelor spuse de el, considerând că sunt nebunii. (Cartea a doua a Macabéilor 6, 29)
Te rog, fiule, priveşte la cer şi la pământ şi la câte sunt în ele! Şi, văzându-le pe toate, dă-ţi seama că Dumnezeu le-a făcut din nimic şi astfel a luat fiinţă şi neamul omenesc! (Cartea a doua a Macabéilor 7, 28)
umilit cu ajutorul Domnului de către cei pe care îi considera că sunt de nimic – şi-a aruncat veşmântul de glorie şi, pornind singur ca un sclav fugar în pustiu, a ajuns la Antiohía, încă prea norocos după distrugerea armatei. (Cartea a doua a Macabéilor 8, 35)
El, care le promisese románilor tributul din vânzarea captivilor de la Ierusalím, acum le vestea tuturor că iudeii au un apărător şi că sunt de neînvins iudeii, pentru că ei urmează legile prescrise lor de acesta. (Cartea a doua a Macabéilor 8, 36)
