Gefunden 13472 Ergebnisse für: Îi
Ea însă îi spunea: „Taci şi lasă-mă, nu mă păcăli! Fiul meu a pierit”. Şi în fiecare zi ieşea în fugă din casă, se uita pe drumul pe care plecase fiul ei şi nu se încredea în nimeni. Iar când apunea soarele, intra, îl jelea şi îl plângea toată noaptea şi nu avea somn. (Cartea lui Tobía 10, 7)
Când s-au împlinit cele paisprezece zile de nuntă pe care Raguél jurase să le facă pentru fiica lui, Tobía a mers la el şi i-a zis: „Lasă-mă să plec, căci eu ştiu că tatăl meu şi mama mea nu cred că mă vor mai vedea! Acum, te rog, tată, lasă-mă să merg la tatăl meu, căci ţi-am făcut cunoscut cum l-am lăsat!”. (Cartea lui Tobía 10, 8)
I-a lăsat să plece sănătoşi. L-a îmbrăţişat şi i-a zis: „Fii sănătos, fiule, şi mergi sănătos! Domnul cerului să fie binevoitor faţă de voi şi faţă de Sára, soţia ta, şi să-i pot vedea pe copiii voştri înainte de a muri!”. (Cartea lui Tobía 10, 11)
Sárei, fiicei lui, i-a zis: „Mergi la socrul tău, pentru că de acum ei sunt părinţii tăi ca şi cei care te-au născut! Mergi în pace, fiică, şi să aud veşti bune despre tine cât trăiesc!”. I-a îmbrăţişat şi le-a dat drumul. (Cartea lui Tobía 10, 12)
Iar Édna i-a spus lui Tobía: „Fiule şi frate preaiubit: [Domnul] să te aducă înapoi şi să-i văd pe copiii tăi şi ai Sárei, fiica mea, cât trăiesc, înainte să mor! În faţa Domnului ţi-o încredinţez pe fiica mea. Să nu o întristezi în toate zilele vieţii tale! Mergi în pace, fiule! De acum, eu îţi sunt mamă, iar Sára, soră. Să ne meargă bine tuturor, la fel, în toate zilele vieţii noastre!”. I-a sărutat pe amândoi şi le-a dat drumul [să plece] sănătoşi. (Cartea lui Tobía 10, 13)
Tobía a plecat de la Raguél sănătos, bucurându-se şi binecuvântându-l pe Domnul cerului şi al pământului, regele a toate, pentru că i-a călăuzit drumul. Şi i-a spus [lui Raguél]: „Să am bucuria să vă cinstesc în toate zilele vieţii voastre!”. (Cartea lui Tobía 10, 14)
„Tu ştii cum l-am lăsat pe tatăl tău. (Cartea lui Tobía 11, 2)
Rafaél i-a zis lui Tobía înainte să se apropie de tatăl [lui]: „Ştiu că ochii lui vor fi deschişi”. (Cartea lui Tobía 11, 7)
Tobít s-a ridicat şi, împiedicându-se în picioare, a venit la ieşirea curţii. (Cartea lui Tobía 11, 10)
Apoi a zis: „Binecuvântat este Dumnezeu şi binecuvântat este numele său cel mare! Binecuvântaţi sunt toţi îngerii săi sfinţi! Să fie peste noi numele său cel mare şi binecuvântaţi să fie toţi îngerii în toţi vecii! Pentru că el m-a pedepsit, dar, iată, îl văd pe Tobía, fiul meu!”. (Cartea lui Tobía 11, 14)
Tobía a intrat bucurându-se şi binecuvântându-l pe Dumnezeu cu glas puternic. Tobía i-a făcut cunoscut tatălui său că drumul a fost bun, că a adus argintul şi cum a luat-o pe Sára, fiica lui Raguél, de soţie: iată, vine şi este aproape de poarta [cetăţii] Niníve! (Cartea lui Tobía 11, 15)
Tobít a ieşit în întâmpinarea nurorii sale bucurându-se şi binecuvântându-l pe Dumnezeu către poarta [cetăţii] Niníve. Cei din Niníve, văzându-l că umblă şi străbate [cetatea] în toată puterea şi fără a fi dus de mână de nimeni, s-au mirat. Iar Tobít a mărturisit înaintea lor că Dumnezeu a avut milă de el şi i-a deschis ochii. (Cartea lui Tobía 11, 16)
