Gefunden 13472 Ergebnisse für: Îi
Dacă Senaheríb ucidea pe cineva atunci când se întorcea vreun fugar din Iudéea în zilele judecăţii pe care o făcea regele cerului pentru blasfemiile pe care le rostise, îl îngropam. Căci pe mulţi dintre fiii lui Israél i-a ucis în mânia lui, iar eu furam trupurile lor şi le îngropam. Senaheríb le căuta, dar nu le găsea. (Cartea lui Tobía 1, 18)
Dar cineva dintre cei din Niníve s-a dus şi i-a făcut cunoscut regelui despre mine că eu îi îngrop. Atunci m-am ascuns. Când am înţeles că regele a aflat de mine şi că sunt căutat spre a fi dat morţii, mi s-a făcut frică şi am fugit. (Cartea lui Tobía 1, 19)
Nu au trecut patruzeci de zile până când l-au ucis [pe rege] cei doi fii ai săi [după care] au fugit în munţii Ararát. Apoi a devenit rege Asarhadón, fiul său, în locul lui, iar acesta l-a pus pe Ahicár, fiul lui Anaél, fiul fratelui meu, peste toată contabilitatea regatului şi el avea putere asupra întregii administraţii. (Cartea lui Tobía 1, 21)
În timpul regelui Asarhadón, m-am întors acasă şi mi-au fost redaţi Ána, soţia mea, şi Tobía, fiul meu. În Sărbătoarea noastră a Rusaliilor, adică Sfânta [Sărbătoare] a celor Şapte Săptămâni, mi s-a făcut un prânz bun şi m-am aşezat să mănânc. (Cartea lui Tobía 2, 1)
Mi s-a pregătit masa; mi s-au pregătit multe feluri de mâncare. I-am spus lui Tobía, fiul meu: „Copile, mergi, şi dacă vei găsi vreun sărac dintre fraţii noştri luaţi captivi la Niníve care îşi aminteşte din toată inima [de Domnul], adu-l să mănânce împreună cu mine! Iată, eu te voi aştepta, copile, până te vei întoarce!”. (Cartea lui Tobía 2, 2)
Tobía s-a dus să caute pe cineva sărac dintre fraţii noştri. Întorcându-se, mi-a zis: „Tată!”, iar eu i-am răspuns: „Iată-mă, copile!”. Răspunzând, el a zis: „Tată, iată, unul din neamul nostru a fost omorât; zace în piaţă după ce tocmai l-au strangulat!”. (Cartea lui Tobía 2, 3)
amintindu-mi de cuvintele profetului Ámos, care a vorbit împotriva [cetăţii Bétel], spunând: „Sărbătorile voastre se vor schimba în durere şi cântecele voastre, în bocet şi plânset”. (Cartea lui Tobía 2, 6)
Vecinii mei mă luau în râs, spunând: „Tot nu se teme. A fost căutat ca să fie ucis pentru o astfel de faptă, dar a fugit. Iată, îngroapă din nou morţii!”. (Cartea lui Tobía 2, 8)
În acea noapte, m-am spălat, am venit şi am adormit lângă zidul curţii, iar faţa mea nu era acoperită din cauza căldurii. (Cartea lui Tobía 2, 9)
Nu ştiam că sus pe zid sunt păsărele. A căzut găinaţ cald peste ochii mei şi mi-a apărut o albeaţă. M-am dus la medici ca să fiu vindecat, dar cu cât mă ungeau mai mult cu medicamente, cu atât orbeau ochii mei mai mult din cauza albeţii, până când am orbit de tot. Am fost orb timp de patru ani şi toţi fraţii mei sufereau cu mine. Ahicár s-a îngrijit de mine timp de doi ani, până când a plecat la Elimáis. (Cartea lui Tobía 2, 10)
Ea trimitea stăpânilor, iar ei îi dădeau plata. În luna a şaptea, adică Dystrós, a scos pânza şi a trimis-o stăpânilor, care i-au dat toată plata; [mai mult] i-au dat şi un ied pentru masă. (Cartea lui Tobía 2, 12)
Acum, Doamne, aminteşte-ţi de mine! Priveşte şi nu mă pedepsi pentru păcatele şi neştiinţa mea şi ale părinţilor mei cu care am păcătuit înaintea ta! (Cartea lui Tobía 3, 3)
