Gefunden 13472 Ergebnisse für: Îi
În acel timp, slujitorii lui Nabucodonosór, regele Babilónului, au urcat împotriva Ierusalímului şi cetatea a fost asediată. (Cartea a doua a Regilor 24, 10)
Nabucodonosór, regele Babilónului, a venit împotriva cetăţii pe când slujitorii lui o asediau. (Cartea a doua a Regilor 24, 11)
Atunci, Ioiachín, regele lui Iúda, a ieşit la regele Babilónului împreună cu mama lui, cu slujitorii, cu căpeteniile şi funcţionarii lui. Regele Babilónului l-a luat în anul al optulea al domniei sale. (Cartea a doua a Regilor 24, 12)
A scos de acolo toate vistieriile casei Domnului şi vistieriile casei regelui; a sfărâmat toate vasele de aur pe care le făcuse Solomón, regele lui Israél, în templul Domnului, după cum spusese Domnul. (Cartea a doua a Regilor 24, 13)
A deportat tot Ierusalímul, toate căpeteniile şi toţi oamenii viteji – zece mii de captivi – toţi meşteşugarii şi fierarii. Nu au mai rămas decât cei săraci din poporul ţării. (Cartea a doua a Regilor 24, 14)
L-a deportat pe Ioiachín în Babilón; pe mama regelui, căpeteniile regelui şi funcţionarii lui, pe cei puternici ai ţării i-a dus captivi din Ierusalím în Babilón. (Cartea a doua a Regilor 24, 15)
Toate căpeteniile puternice – şapte mii –, meşteşugarii şi fierarii – o mie –, cei puternici pentru război i-a dus regele Babilónului captivi în Babilón. (Cartea a doua a Regilor 24, 16)
Sedecía avea douăzeci şi unu de ani când a devenit rege şi a fost rege unsprezece ani la Ierusalím. Numele mamei sale era Hamutál, fiica lui Ieremía din Libná. (Cartea a doua a Regilor 24, 18)
El a făcut ce este rău în ochii Domnului, conform cu tot ceea ce făcuse Ioiachím. (Cartea a doua a Regilor 24, 19)
În al nouălea an al domniei lui [Sedecía], în luna a zecea, în [ziua] a zecea a lunii, Nabucodonosór, regele Babilónului, a venit cu toată armata lui împotriva Ierusalímului. Şi-a fixat tabăra lângă el şi a construit întărituri împotriva lui de jur împrejur. (Cartea a doua a Regilor 25, 1)
În ziua a noua a lunii, foametea în cetate a devenit cumplită şi nu mai era hrană pentru poporul ţării. (Cartea a doua a Regilor 25, 3)
Atunci s-a făcut o spărtură în cetate şi toţi oamenii de război [au fugit] noaptea pe drumul porţii dintre cele două ziduri, care era lângă grădina regelui – iar caldeenii erau împrejurul cetăţii –, şi au mers pe drumul către Arabáh. (Cartea a doua a Regilor 25, 4)
