1. Urmăriţi iubirea, dar tindeţi şi spre darurile spirituale, mai ales darul profeţiei!

2. De fapt, cel care vorbeşte într-o limbă nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu, căci nimeni nu-l înţelege, întrucât el vorbeşte în Duh lucruri tainice.

3. Însă cel care profeţeşte le vorbeşte oamenilor spre edificare, consolare şi încurajare.

4. Cel care vorbeşte într-o limbă, se edifică pe sine însuşi, însă cel care profeţeşte edifică Biserica.

5. Desigur, aş dori ca toţi să vorbiţi în limbi, dar mai ales să aveţi darul profeţiei, căci mai mare este profetul decât cel care vorbeşte în limbi, în afară de cazul în care dă interpretarea, în aşa fel încât comunitatea să primească edificarea.

6. Şi acum, fraţilor, la ce v-ar folosi dacă eu aş veni la voi vorbind în limbi şi dacă nu v-aş vorbi spre descoperire sau spre cunoaştere, spre profeţie sau spre învăţătură?

7. Tot la fel este şi cu cele neînsufleţite care produc sunet, fie flaut, fie cetră: dacă nu aş face diferenţă între sunete, cum se va cunoaşte ceea ce se cântă la flaut sau la cetră?

8. Iar dacă trâmbiţa ar scoate un sunet nedesluşit, cine s-ar mai pregăti pentru luptă?

9. La fel şi voi, dacă nu rostiţi cu limba voastră un cuvânt clar, cum se va înţelege ce spuneţi? Este ca şi cum aţi vorbi în vânt.

10. În lume sunt atâtea feluri de limbi şi niciuna nu este fără înţelesul ei.

11. Aşadar, dacă nu înţeleg sensul cuvintelor, voi fi pentru cel care vorbeşte un barbar, iar cel care vorbeşte va fi un barbar pentru mine.

12. Tot la fel şi voi, întrucât sunteţi zeloşi după cele spirituale, căutaţi să le aveţi cu prisosinţă pentru edificarea comunităţii!

13. De aceea, cel care vorbeşte într-o limbă să se roage ca să o şi interpreteze!

14. Căci dacă mă rog într-o limbă, duhul meu se roagă, pe când mintea mea este fără rod.

15. Aşadar, ce trebuie făcut? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi cânta psalmi cu duhul, dar voi cânta psalmi şi cu mintea.

16. Altfel, dacă vei binecuvânta cu duhul, cum va putea răspunde omul simplu: „Amin!” la mulţumirea ta, de vreme ce el nu ştie ce spui?

17. Căci, într-adevăr, tu mulţumeşti frumos, dar celălalt nu este edificat.

18. Mulţumesc lui Dumnezeu că eu vorbesc în limbi mai mult decât voi toţi,

19. dar în Biserică vreau să spun cinci cuvinte cu mintea mea ca să-i învăţ şi pe alţii, decât zeci de mii de cuvinte în limbi.

20. Fraţilor, nu fiţi copii în gândire, ci fiţi copii în cele rele, dar în gândire fiţi desăvârşiţi!

21. Căci în Lege este scris: „În alte limbi şi cu buzele străinilor voi vorbi poporului acestuia, dar nici aşa nu mă vor asculta”, spune Domnul.

22. În felul acesta, limbile sunt semn, dar nu pentru cei care cred, ci pentru cei care nu cred, pe când profeţia este un semn nu pentru cei care nu cred, ci pentru cei care cred.

23. Aşadar, dacă s-ar aduna întreaga Biserică într-un loc şi toţi ar vorbi în limbi, şi dacă ar intra nişte oameni simpli sau fără credinţă, n-ar spune că sunteţi nebuni?

24. Dar dacă toţi fac profeţii şi ar intra cineva fără credinţă sau simplu, va fi denunţat de toţi şi judecat de toţi.

25. Cele ascunse ale inimii vor fi descoperite şi, în felul acesta, căzând cu faţa la pământ, îl va adora pe Dumnezeu, mărturisind: „Într-adevăr, Dumnezeu este în mijlocul vostru”.

26. Aşadar, ce este de făcut, fraţilor? Atunci când vă adunaţi, fiecare, fie că are de cântat un psalm, fie că are o învăţătură, fie că are o descoperire, fie că are [de spus] ceva în altă limbă, fie că are o interpretare, să fie totul spre edificare!

27. Dacă cineva vorbeşte într-o limbă, să fie în doi sau cel mult în trei, deoparte, şi cineva să interpreteze.

28. Dacă nu este acolo un interpret, să tacă în Biserică şi să-şi vorbească sieşi şi lui Dumnezeu!

29. Profeţii să vorbească doi sau trei, iar ceilalţi să judece.

30. Dar dacă un altul care stă aşezat are o revelaţie, cel dintâi să tacă!

31. Puteţi profeţi toţi, unul după altul, încât toţi să primească învăţătură şi toţi să fie mângâiaţi.

32. Duhurile profeţilor sunt supuse profeţilor,

33. căci Dumnezeu nu este [un Dumnezeu] al dezordinii, ci al păcii. La fel, în toate Bisericile sfinţilor,

34. femeile să tacă în adunări, căci nu le este permis să vorbească, ci să fie supuse, după cum spune şi Legea!

35. Dacă doresc să înveţe ceva, să-i întrebe pe bărbaţii lor acasă, căci este ruşinos pentru o femeie să vorbească în adunare!

36. Oare de la voi a ieşit cuvântul lui Dumnezeu? Sau numai la voi a ajuns?

37. Dacă cineva crede că este profet sau un [om] spiritual, să recunoască în ceea ce scriu că este o poruncă a Domnului!

38. Iar dacă cineva nu înţelege, să nu înţeleagă!

39. Aşa încât, fraţii mei, fiţi zeloşi pentru darul profeţiei şi al vorbirii şi nu interziceţi [vorbirea] în limbi,

40. dar toate să fie în mod cuviincios şi în ordine!





“Para consolar uma alma na sua dor, mostre-lhe todo o bem que ela ainda pode fazer.” São Padre Pio de Pietrelcina