1. Păcatul lui Iúda este scris cu o daltă de fier, cu un vârf de diamant este gravat pe tabla inimii lor şi pe coarnele altarelor lor,

2. în timp ce fiii lor îşi amintesc de altarele lor şi de Aşerele lor de lângă copacul verde şi de pe înălţimea colinelor,

3. pe munţi şi în câmpie. Bunurile tale şi toate vistieriile tale le voi da jafului, din cauza înălţimilor şi a păcatului din toate hotarele tale.

4. Tu vei pierde, din cauza ta, moştenirea ta pe care ţi-am dat-o şi te voi face să le slujeşti duşmanilor tăi într-o ţară pe care nu o cunoşti, pentru că ai aprins focul mâniei mele, care va arde fără încetare.

5. Aşa vorbeşte Domnul: „Blestemat este bărbatul care-şi pune încrederea în om şi-şi pune tăria într-un muritor şi inima lui se îndepărtează de Domnul.

6. El este ca un ienupăr în Arabáh, nu vede când vine binele. Stă într-un loc uscat din pustiu, în pământ sărac şi de nelocuit.

7. Binecuvântat este bărbatul care se încrede în Domnul şi Domnul este cauza încrederii sale.

8. El este ca pomul plantat lângă apă, care-şi întinde rădăcinile pe mal; nu se teme când vine arşiţa, frunzele lui sunt verzi, în anul secetos nu se îngrijorează şi nu încetează să facă fructe.

9. Mai înşelătoare decât toate este inima şi de nevindecat: cine poate s-o cunoască?

10. Eu, Domnul, cercetez inima şi observ rărunchii, ca să dau fiecăruia după căile sale, după rodul faptelor sale.

11. Precum potârnichea cloceşte ceea ce nu a depus, aşa este cel care adună bogăţii pe nedrept. La jumătatea zilelor sale le lasă şi în cele din urmă devine nebun”.

12. Tron de glorie înălţat de la început este locul sanctuarului nostru.

13. Speranţa lui Israél este Domnul. Toţi cei care te părăsesc vor fi făcuţi de ruşine. Cei care se îndepărtează de mine vor fi scrişi pe pământ, pentru că au părăsit locul apelor vii, pe Domnul.

14. Vindecă-mă, Doamne, şi voi fi vindecat; mântuieşte-mă şi voi fi mântuit, căci tu eşti lauda mea!

15. Iată, ei îmi zic: „Unde este cuvântul Domnului? Să vină!”.

16. Eu nu m-am grăbit să fiu păstor după tine, nici nu am dorit ziua fatală. Tu cunoşti ceea ce a ieşit de pe buzele mele, este clar în faţa ta.

17. Nu fi pentru mine motiv de spaimă, tu eşti refugiul meu în ziua cea rea!

18. Cei care mă urmăresc să fie făcuţi de ruşine, dar eu să nu fiu făcut de ruşine; să se înspăimânte ei, dar eu să nu mă înspăimânt! Să vină asupra lor ziua cea rea şi să-i zdrobeşti de două ori!

19. Aşa mi-a vorbit Domnul: „Mergi şi stai la poarta fiilor poporului prin care intră şi ies regii lui Iúda şi la toate porţile Ierusalímului!

20. Spune-le: «Ascultaţi cuvântul Domnului, regi ai lui Iúda, întregul Iúda şi toţi locuitorii Ierusalímului care intraţi prin aceste porţi!

21. Aşa vorbeşte Domnul: ‹Aveţi grijă de sufletele voastre şi nu purtaţi vreo greutate în ziua de sabát şi s-o aduceţi prin porţile Ierusalímului!

22. Nu scoateţi nicio greutate din casele voastre în ziua de sabát şi nu faceţi nicio lucrare, ci sfinţiţi ziua de sabát după cum le-am poruncit părinţilor voştri!› »”.

23. Dar ei nu au ascultat şi nu şi-au plecat urechea, ci şi-au înţepenit grumazul ca să nu asculte şi să nu primească mustrarea.

24. Iar dacă mă veţi asculta – oracolul Domnului – şi nu veţi aduce nicio greutate prin porţile acestei cetăţi în ziua de sabát şi veţi sfinţi ziua de sabát fără ca să faceţi vreo lucrare,

25. atunci vor intra prin porţile acestei cetăţi regi şi căpetenii care vor sta pe tronul lui Davíd, în care şi călare pe cai [vor veni] ei şi căpeteniile lor, oamenii lui Iúda şi locuitorii Ierusalímului: cetatea aceasta va fi locuită pentru totdeauna.

26. Vor veni din cetăţile lui Iúda şi din împrejurimile Ierusalímului, din ţinutul lui Beniamín, din Şefeláh, de la munte şi din Négheb aducând ardere de tot şi jertfă, ofrandă şi tămâie, dând laudă în casa Domnului.

27. Dar dacă nu mă veţi asculta ca să sfinţiţi ziua de sabát şi să nu purtaţi vreo greutate intrând prin porţile Ierusalímului în zi de sabát, atunci voi aprinde un foc la porţile lui şi va devora palatele Ierusalímului şi nu se va stinge.





“A sua função é tirar e transportar as pedras, e arrancar os espinhos. Jesus é quem semeia, planta, cultiva e rega. Mas seu trabalho também é obra de Jesus. Sem Ele você nada pode fazer.” São Padre Pio de Pietrelcina