1. Elíhu a luat cuvântul şi a zis:

2. „Ascultaţi, înţelepţilor, cuvintele mele şi, voi care ştiţi, plecaţi-vă urechea la mine!

3. Urechea deosebeşte cuvintele aşa cum cerul gurii gustă mâncarea.

4. Să deosebim între noi judecata, să cunoaştem între noi ceea ce este bun!

5. Căci Iob a zis: «Sunt drept, dar şi Dumnezeu mi-a întors judecata.

6. Pentru judecata mea, sunt luat drept mincinos; sunt slăbit de suliţă, deşi nu am vină».

7. Care bărbat este ca Iob, care să bea derâderea ca apa,

8. care rătăceşte în adunarea celor care fac nelegiure, care umblă cu oamenii răzvrătiţi?

9. Căci el a zis: «Nu-i este de folos omului să fie plăcut lui Dumnezeu».

10. De aceea, oameni [înţelepţi] cu inima, ascultaţi-mă! Departe de Dumnezeu vinovăţia şi de Cel Atotputernic, nedreptatea!

11. Căci după fapta omului el răsplăteşte şi după calea fiecăruia el dă.

12. Într-adevăr, Dumnezeu nu este vinovat şi Cel Atotputernic nu perverteşte judecata.

13. Cine a vizitat în locul lui pământul şi cine a stabilit lumea în întregime?

14. Dacă şi-ar pune la inimă [să facă] numai pentru sine, dacă şi-ar retrage duhul şi suflarea,

15. orice făptură şi-ar da duhul deodată şi omul s-ar întoarce în ţărână.

16. Dacă înţelegi, ascultă aceasta, pleacă-ţi urechea la sunetul cuvintelor mele!

17. Oare cel care urăşte judecata poate să guverneze? Sau pe cel drept şi pe cel de vază îi poţi face vinovaţi?

18. Se spune oare regelui «Beliál» şi nobililor, «Vinovaţi»?

19. El nu caută la faţa căpeteniilor şi nu este străin faţă de strigătul celui sărac, pentru că lucrare a mâinilor sale sunt toţi.

20. Într-o clipă mor, la miezul nopţii se cutremură poporul şi se duce, sunt luaţi cei puternici, dar nu de mână [de om].

21. Căci ochii lui sunt asupra căilor omului şi vede toţi paşii lui.

22. Nu este întuneric, nici umbră a morţii, ca să se ascundă acolo cei care săvârşesc nelegiuirea.

23. El nu pune pentru om un termen ca să meargă cu Dumnezeu la judecată.

24. Îi zdrobeşte pe cei puternici fără să cerceteze şi-i face pe alţii să stea în picioare în locul lor.

25. Căci el recunoaşte faptele lor: le răstoarnă noaptea şi ei sunt zdrobiţi.

26. Ca pe nişte nelegiuiţi îi pălmuieşte în locul unde [oamenii] văd.

27. Întrucât s-au îndepărtat de la urmarea lui şi toate căile sale nu le-au înţeles,

28. ei au făcut să vină la el strigătul celui sărac, iar [Dumnezeu] ascultă strigătul celor nevoiaşi.

29. Dacă el stă liniştit, cine-l poate învinui? Dacă îşi ascunde faţa, cine-l va putea vedea? [El veghează] asupra neamurilor şi asupra oamenilor deopotrivă,

30. ca să nu domnească cel făţarnic şi să nu fie curse pentru popor.

31. I se poate spune lui Dumnezeu: «Suport, deşi nu am greşit;

32. ceea ce-mi scapă să văd, arată-mi tu! Dacă am făcut nedreptate, nu voi mai face»?

33. După tine, trebuie el oare să răsplătească din moment ce tu refuzi? Tu alegi, nu eu: spune ceea ce ştii!

34. Oamenii cu inima [chibzuită] îmi vor vorbi şi bărbatul înţelept mă va asculta.

35. Iob vorbeşte fără ştiinţă şi cuvintele sale sunt lipsite de prudenţă.

36. Să fie încercat Iob la nesfârşit, pentru că are răspunsuri ca oamenii nelegiuirii!

37. Căci adaugă la păcatul său vinovăţia, bate din palme printre noi şi-şi înmulţeşte cuvintele faţă de Dumnezeu”.





“Não se desencoraje, pois, se na alma existe o contínuo esforço de melhorar, no final o Senhor a premia fazendo nela florir, de repente, todas as virtudes como num jardim florido.” São Padre Pio de Pietrelcina