Provérbios, 14

1. A senhora Sabedoria edifica sua casa; a senhora Loucura destrói a sua com as próprias mãos.

1. Înţelepciunea femeilor le construieşte casa, dar nebunia o dărâmă cu mâna ei.

2. Quem caminha direito teme o Senhor; o que anda desviado o despreza.

2. Cel care umblă în dreptatea lui se teme de Domnul, dar cel care rătăceşte de pe căile sale îl dispreţuieşte.

3. A boca do néscio encerra a vara para seu orgulho, mas os lábios do sábio são uma proteção para si mesmo.*

3. În gura nebunului este o nuia pentru aroganţa lui, dar cei înţelepţi îşi păzesc buzele.

4. Onde não há bois, a manjedoura está vazia; a abundância da colheita provém da força do gado.

4. Unde nu sunt boi, ieslea este goală şi mulţimea veniturilor stă în forţa boului.

5. A testemunha fiel não mente; a testemunha falsa profere falsidades.

5. Martorul fidel nu minte, dar martorul mincinos răsuflă minciuni.

6. O mofador busca a sabedoria, mas em vão; ao homem entendido a ciência é fácil.

6. Batjocoritorul caută înţelepciunea, dar nu-i, iar pentru cel priceput, cunoaşterea este uşoară.

7. Afasta-te da presença do tolo: em seus lábios não encontrarás palavras sábias.

7. Pleacă din faţa omului nesimţit, pentru că nu vei afla de pe buzele lui cunoaştere.

8. A sabedoria do prudente está no cuidar do seu procedimento; a loucura dos insensatos consiste na fraude.

8. Înţelepciunea celui înţelept este să-şi priceapă calea şi nebunia celor nesimţiţi este înşelăciune.

9. O insensato zomba do pecado; a benevolência de Deus é para os homens retos.*

9. Nebunii îşi bat joc de vinovăţie, dar între cei drepţi este favoare.

10. O coração conhece suas próprias amarguras; o estranho não pode partilhar de sua alegria.*

10. Inima îşi cunoaşte propria amărăciune şi în bucuria sa nu se amestecă străinul.

11. A habitação dos pérfidos será destruída, mas a tenda dos justos florescerá.

11. Casa celor vinovaţi va fi distrusă, dar cortul celor drepţi va înflori.

12. Há caminho que parece reto ao homem; seu fim, porém, é o caminho da morte.

12. Este o cale [ce pare] dreaptă înaintea omului, dar la sfârşitul ei sunt căile morţii.

13. Mesmo no sorrir, o coração pode estar triste; a alegria pode findar na aflição.

13. Chiar şi în râs inima se chinuie şi, la sfârşitul ei, veselia e cuprinsă de tristeţe.

14. O extraviado será saciado com seus próprios erros; o homem de bem, com seus atos.*

14. De căile sale se satură cel cu inima rătăcită şi omul bun, de ale sale.

15. O ingênuo acredita em tudo o que se diz; o prudente vigia seus passos.

15. Cel nepriceput crede orice vorbă, dar cel isteţ încearcă să-şi priceapă paşii.

16. O sábio teme o mal e dele se aparta, mas o insensato que se eleva dá-se por seguro.

16. Cel înţelept se teme şi se îndepărtează de rău, dar cel nesimţit este îngâmfat şi e încrezut.

17. O homem violento comete loucura; o dissimulado atrai a si o ódio.*

17. Cel iute la mânie face nebunii, iar omul planurilor [rele] se face urât.

18. Os ingênuos têm por herança a loucura; os prudentes, a ciência como coroa.

18. Nepricepuţii vor moşteni nebunia, dar cei isteţi se înconjură de cunoaştere.

19. Diante dos bons humilham-se os maus e os ímpios ante as portas do justo.

19. Cei răi se pleacă înaintea celor buni şi cei vinovaţi, la porţile celor drepţi.

20. Até mesmo ao seu companheiro o pobre é odioso; numerosos são os amigos do rico.

20. Cel necăjit este urât chiar şi de prietenul său, dar mulţi sunt cei care-l iubesc pe cel bogat.

21. Quem despreza seu próximo comete um pecado; feliz aquele que tem compaixão dos desgraçados.

21. Cel care-l dispreţuieşte pe aproapele său păcătuieşte, dar cel care are milă de cei umili este fericit.

22. Porventura não erram os que maquinam o mal? Os que planejam o bem adquirem favor e verdade.

22. Oare nu rătăcesc cei care plănuiesc răul? Îndurarea şi adevărul sunt cu cei care plănuiesc binele.

23. Para todo esforço há fruto, muito palavrório só produz penúria.

23. În orice trudă este răsplată, dar unde este doar vorba buzelor, este lipsă.

24. Para o sábio a riqueza é uma coroa. A loucura dos insensatos permanece loucura.*

24. Cunună este pentru cei înţelepţi bogăţia lor, dar nebunia celor nesimţiţi este doar nebunie.

25. A testemunha fiel salva vidas; o que profere mentiras é falso.

25. Martorul adevărat scapă vieţi, dar cel care respiră minciuni [aduce] înşelăciune.

26. No temor do Senhor o justo encontra apoio sólido; seus filhos nele encontrarão abrigo.*

26. În teama de Domnul este o fortăreaţă de încredere şi, pentru fiii săi, este un refugiu.

27. O temor do Senhor é uma fonte de vida para escapar aos laços da morte.

27. Teama de Domnul este izvor de viaţă pentru a sta departe de cursele morţii.

28. A multidão do povo é a glória de um rei; a falta de população é a ruína de um príncipe.

28. În mulţimea poporului este măreţia regelui, iar în lipsa poporului este ruinarea principelui.

29. O paciente dá prova de bom senso; quem se arrebata rapidamente manifesta sua loucura.

29. Cine este încet la mânie [dobândeşte] multă înţelegere, dar cine se înfurie repede îşi înalţă nebunia.

30. Um coração tranquilo é a vida do corpo, enquanto a inveja é a cárie dos ossos.

30. O inimă calmă este viaţa trupului, dar gelozia este putregaiul oaselor.

31. O opressor do pobre ultraja seu criador, mas honra-o o que se compadece do indigente.

31. Cel care îl oprimă pe cel sărac îl dispreţuieşte pe cel care l-a făcut, dar cel care are milă de cel nevoiaş îl cinsteşte.

32. É por causa de sua própria malícia que cai o ímpio; o justo, porém, até na morte conserva a confiança.

32. Cel vinovat cade în răutatea lui, dar cel drept găseşte refugiu [până şi] în moartea lui.

33. No coração do prudente repousa a sabedoria. Entre os tolos ela se fará conhecer?*

33. În inima celui priceput se odiheşte înţelepciunea, dar interiorul celor nesimţiţi va fi făcut cunoscut.

34. A justiça enaltece uma nação; o pecado é a vergonha dos povos.

34. Dreptatea înalţă un neam, iar păcatul este infamia popoarelor.

35. O servidor inteligente goza do favor do rei, mas a sua ira fere o desonrado.

35. Plăcerea regelui este slujitorul prudent, iar mânia lui este [asupra] celui care-l face de ruşine.