Provérbios, 10

1. O filho sábio é a alegria de seu pai; o insensato, porém, a aflição de sua mãe.

1. Proverbele lui Solomón. Fiul înţelept îi face bucurie tatălui, iar fiul nesimţit este chinul mamei sale.

2. Tesouros mal adquiridos de nada servem, mas a justiça livra da morte.*

2. Comorile nelegiuite nu folosesc, dar dreptatea scapă de la moarte.

3. O Senhor não deixa o justo passar fome, mas repele a cobiça do ímpio.

3. Domnul nu înfometează sufletul celui drept, dar pofta celor răi o risipeşte.

4. A mão preguiçosa causa a indigência; a mão diligente se enriquece.

4. Cel care lucrează cu o mână leneşă [devine] sărac, dar mâna celor harnici îmbogăţeşte.

5. Quem recolhe no verão é um filho prudente; quem dorme na ceifa merece a vergonha.

5. Cel care adună vara este un om prudent, dar cine doarme în timpul secerişului este un om de ruşine.

6. As bênçãos descansam sobre a cabeça do justo, mas a boca dos maus oculta a injustiça.

6. Binecuvântările sunt asupra capului celui drept, dar gura celor vinovaţi o acoperă violenţa.

7. A memória do justo alcança as bênçãos; o nome dos ímpios apodrecerá.

7. Memoria celui drept este spre binecuvântare, dar numele celor vinovaţi se pierde.

8. O sábio de coração recebe os preceitos, mas o insensato caminha para a ruína.

8. Cel înţelept cu inima primeşte poruncile, dar cel nebun cu buzele se ruinează.

9. Quem anda na integridade caminha com segurança, mas quem emprega astúcias será descoberto.

9. Cel care umblă în neprihănire umblă în siguranţă, iar cel care-şi strâmbă căile este făcut cunoscut.

10. Quem pisca os olhos traz desgosto, mas o que repreende com franqueza procura a paz.*

10. Cel care clipeşte din ochi aduce suferinţă, dar cel nebun cu buzele se ruinează.

11. A boca do justo é uma fonte de vida; a do ímpio, porém, esconde injustiça.

11. Gura celui drept este izvor de viaţă, dar gura celor vinovaţi o acoperă violenţa.

12. O ódio desperta rixas; a caridade, porém, supre todas as faltas.*

12. Ura stârneşte certuri, dar iubirea acoperă orice vinovăţie.

13. Nos lábios do sábio encontra-se a sabedoria; no dorso do insensato a correção.

13. Pe buzele celui priceput se găseşte înţelepciune, dar nuiaua este pentru spatele celui sărac cu inima.

14. Os sábios entesouram a sabedoria, mas a boca do tolo é uma desgraça sempre ameaçadora.

14. Cei înţelepţi păstrează cunoaşterea, dar gura celui nebun apropie distrugerea.

15. A fortuna do rico é a sua cidade forte; a pobreza dos indigentes ocasiona-lhes ruína.

15. Averea celor bogaţi este cetatea lor întărită, dar distrugerea celor săraci este sărăcirea lor.

16. O salário do justo é para a vida; o fruto do ímpio produz o pecado.*

16. Faptele celui drept sunt spre viaţă, dar venitul celui vinovat este spre păcat.

17. O que observa a disciplina está no caminho da vida; anda errado o que esquece a repressão.

17. Cel care păzeşte disciplina este pe calea vieţii, iar cel care părăseşte mustrarea rătăceşte.

18. Quem dissimula o ódio é um mistificador; um insensato o que profere calúnias.

18. Cel care acoperă ura are buze mincinoase, iar cine scoate zvonuri rele este nesimţit.

19. Não pode faltar o pecado num caudal de palavras; quem modera os lábios é um homem prudente.

19. În mulţimea vorbelor nu lipseşte vinovăţia, dar cel care-şi ţine buzele este prudent.

20. A língua do justo é prata finíssima; o coração dos maus, porém, para nada serve.

20. Argint ales este limba celui drept, dar inima celor vinovaţi este puţin lucru.

21. Os lábios dos justos nutrem a muitos; mas os néscios perecem por falta de inteligência.

21. Buzele celui drept păstoresc pe mulţi, dar cei nebuni mor în sărăcia inimii.

22. É a bênção do Senhor que enriquece; o labor nada acrescenta a ela.

22. Binecuvântarea Domnului, ea îmbogăţeşte şi el nu adaugă nicio tristeţe la ea.

23. É um divertimento para o ímpio praticar o mal; e para o sensato, ser sábio.

23. Este o bucurie pentru cel nesimţit să facă planuri [rele], dar înţelepciunea este pentru omul care înţelege.

24. O que receia o mal, este cai sobre ele. O desejo do justo lhe é concedido.

24. De ceea ce se teme cel vinovat, aceea vine asupra lui, dar celor drepţi li se împlineşte dorinţa.

25. Quando passa a tormenta, desaparece o perverso, mas o justo descansa sobre fundamentos duráveis.

25. Aşa cum trece vijelia, aşa nu mai este cel vinovat, dar cel drept rămâne întemeiat veşnic.

26. Como o vinagre nos dentes e a fumaça nos olhos, assim é o preguiçoso para os que o mandam.

26. Cum sunt oţetul pentru dinţi şi fumul pentru ochi, aşa este leneşul pentru cel care-l trimite.

27. O temor do Senhor prolonga os dias, mas os anos dos ímpios serão abreviados.

27. Teama de Domnul adaugă zile, dar anii celor vinovaţi sunt scurtaţi.

28. A expectativa dos justos causa alegria; a esperança dos ímpios, porém, perecerá.

28. Aşteptarea celor drepţi este bucurie, dar speranţa celor vinovaţi piere.

29. Para o homem íntegro o Senhor é uma fortaleza, mas é a ruína dos que fazem o mal.

29. Fortăreaţă pentru cel neprihănit este calea Domnului şi distrugere pentru cei care înfăptuiesc nelegiuirea.

30. Jamais o justo será abalado, mas os ímpios não habitarão a terra.*

30. Cel drept niciodată nu se va clătina,dar cei vinovaţi nu vor locui pământul.

31. A boca do justo produz sabedoria, mas a língua perversa será arrancada.

31. Gura celui drept rodeşte înţelepciune, dar limba celor perverşi este tăiată.

32. Os lábios do justo sabem dizer o que é agradável; a boca dos maus, o que é mau.

32. Buzele celui drept cunosc plăcerea, dar gura celor vinovaţi, cele perverse.