Provérbios, 18

1. Quem se isola procura sua própria vontade e se irrita contra tudo o que é razoável.

1. Cel care se separă caută plăcerea şi izbucneşte împotriva oricărui succes.

2. O insensato não tem propensão para a inteligência, mas para a expansão dos próprios sentimentos.

2. Cel nesimţit nu-şi află plăcerea în înţelegere, ci numai în dezvăluirea inimii sale.

3. O desprezo ombreia com a iniquidade; o opróbrio com a vergonha.

3. Când vine vinovăţia, vine şi dispreţul şi cu ocara, ruşinea.

4. As palavras da boca de um homem são águas profundas; a fonte da sabedoria é uma torrente transbordante.

4. Cuvintele gurii unui om sunt ca apele adânci, iar izvorul înţelepciunii este un torent care se revarsă.

5. Não fica bem favorecer um perverso para prejudicar o direito do justo.

5. Nu este bine să îndreptăţeşti pe cel vinovat, a să înclini judecata celui drept.

6. Os lábios do insensato promovem contendas: sua boca atrai açoites.

6. Buzele celui nesimţit duc la ceartă şi gura lui cheamă bătăile.

7. A boca do tolo é a sua ruína; seus lábios são uma armadilha para a sua própria vida.

7. Gura celui nesimţit este distrugerea lui şi buzele sale sunt o cursă pentru sufletul lui.

8. As palavras do delator são como gulodices: penetram até as entranhas.

8. Cuvintele celui care bârfeşte sunt ca delicatesele, ele coboară în adâncurile pântecelui.

9. O frouxo no trabalho é um irmão do dissipador.

9. Cine leneveşte în lucrarea lui este frate cu cel care distruge.

10. O nome do Senhor é uma torre: para lá corre o justo, a fim de procurar segurança.

10. Turn fortificat este numele Domnului; la el aleargă cel drept şi este protejat.

11. A fortuna do rico é sua cidade forte: em seu pensar, ela é como uma muralha elevada.

11. Averea celui bogat este cetatea puterii sale, în închipuirea lui e ca un zid înălţat.

12. Antes da ruína, o coração do homem se eleva, mas a humildade precede a glória.

12. Înainte de a fi zdrobită, inima omului se înalţă şi înainte de onoare, este umilinţa.

13. Quem responde antes de ouvir, passa por tolo e se cobre de confusão.

13. A întoarce cuvântul fără ca înainte să se asculte este nebunie şi înjosire.

14. O espírito do homem suporta a doença, mas quem erguerá um espírito abatido?

14. Duhul omului îl susţine în slăbiciunea sa, dar un duh abătut cine-l poate ridica?

15. O coração inteligente adquire o saber; o ouvido dos sábios procura a ciência.

15. Inima celui priceput dobândeşte cunoaşterea şi urechea celor înţelepţi caută ştiinţa.

16. O presente de um homem lhe abre tudo, e lhe dá acesso junto aos grandes.

16. Darul omului îi lărgeşte [intrarea] şi îl conduce înaintea celor mari.

17. Quem advoga sua causa, por primeiro, parece ter razão; sobrevém a parte adversa, que examina a fundo.

17. Pare drept cel care vine primul la proces, dar vine semenul său şi-l contestă.

18. A sorte apazigua as contendas e decide entre os poderosos.

18. Sorţii fac să înceteze discordiile şi fac dezbinare între cei puternici.

19. Um irmão ofendido é pior que uma cidade forte; as questões entre irmãos são como os ferrolhos de uma cidadela.*

19. Fratele învinovăţit este mai [rău] decât o cetate întărită şi discordiile sunt ca zăvoarele unui palat.

20. É do fruto de sua boca que um homem se nutre; com o produto de seus lábios ele se farta.

20. Din rodul gurii omul îşi satură pântecele, din venitul buzelor sale se satură.

21. Morte e vida estão à mercê da língua: os que a amam comerão dos seus frutos.

21. Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii; cei care o iubesc vor mânca roadele ei.

22. Aquele que acha uma mulher, acha a felicidade: é um dom recebido do Senhor.

22. Cine găseşte o soţie găseşte binele; dobândeşte favoare de la Domnul.

23. O pobre fala suplicando; a resposta do rico é ríspida.

23. Cel necăjit vorbeşte cu suspine, dar cel bogat răspunde cu duritate.

24. O homem cercado de muitos amigos tem neles sua desgraça, mas existe um amigo mais unido que um irmão.

24. Omul [multor] prieteni se duce la rău, dar există prieten care se alipeşte mai mult decât un frate.