Evanghelia după sf. Matei, 22
14. Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi»”.
14. Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi»”.
În Sfântul Matei 22, Isus continuă să învețe multitudinile cu parabole și să răspundă la diverse întrebări ale fariseilor și saducerilor, inclusiv întrebarea despre care este cea mai mare poruncă a legii. Isus subliniază importanța iubirii pentru Dumnezeu și aproapele și avertizează împotriva ipocriziei religioase. Iată cinci versete legate de subiectele abordate în acest capitol:
Levitic 19:18: „Ei nu -l vor susține și nu păstrează o râvnă împotriva cuiva din oamenii lor, ci iubesc pe fiecare ca pe ei înșiși ca ei înșiși. Eu sunt Domnul”. Isus citează această poruncă când a fost întrebat care este cea mai mare poruncă a legii, subliniind importanța iubirii de aproape.
Psalmul 118:22-23: "Piatra pe care constructorii au respins-o a devenit piatra de temelie. Aceasta provine de la Domnul și este ceva minunat în ochii noștri." Isus folosește acest pasaj pentru a se referi la sine ca piatra de temelie respinsă de lideri religioși, dar aleasă de Dumnezeu.
Isaia 45:22-23: „Du-te înapoi la mine și fii mântuit, toți, capetele pământului; căci eu sunt Dumnezeu și nu există altul. Limba va mărturisi că sunt Dumnezeu. " Isus folosește acest verset pentru a -și afirma divinitatea și nevoia de a se îndrepta către el spre mântuire.
Proverbe 22:16: „Cel care oprimă săracii să -și sporească averea și dă cadouri omului bogat se va încheia cu siguranță în sărăcie”. Isus condamnă ipocrizia religioasă a fariseilor, care se laudă cu o apariție de milă, în timp ce exploatează săracii și justifică comportamentul lor.
Isaia 64:6: „Cu toții devenim o ființă necurată și toate lucrările noastre bune sunt ca niște zdrențe murdare; toți ne ofilim ca frunze și, pe măsură ce vântul ne -au îndepărtat nelegiuirile noastre”. Isus avertizează împotriva justiției de sine și a încrederii în propriile noastre lucrări bune, subliniind nevoia de harul și mila lui Dumnezeu pentru mântuire.
“Tenhamos sempre horror ao pecado mortal e nunca deixemos de caminhar na estrada da santa eternidade.” São Padre Pio de Pietrelcina