1. Apoi a intrat şi a traversat Ierihónul.

2. Şi iată, un bărbat numit Zahéu, care era şeful vameşilor şi era bogat,

3. căuta să vadă cine este Isus, dar nu putea din cauza mulţimii, întrucât era mic de statură!

4. Atunci a alergat înainte şi s-a suit într-un sicomor ca să-l vadă, căci [Isus] avea să treacă pe acolo.

5. Când a ajuns în acel loc, Isus, ridicându-şi [ochii], i-a spus: „Zahéu, coboară în grabă pentru că astăzi trebuie să rămân în casa ta!”.

6. El a coborât în grabă şi l-a primit cu bucurie.

7. Toţi cei care au văzut murmurau, spunând: „A intrat să fie găzduit la un om păcătos”.

8. Dar Zahéu, stând [în picioare], i-a spus Domnului: „Iată, Doamne, jumătate din ceea ce am o dau săracilor şi dacă am nedreptăţit pe cineva, îi dau înapoi împătrit!”.

9. Atunci Isus i-a spus: „Astăzi s-a făcut mântuire pentru această casă, întrucât şi el este fiul lui Abrahám.

10. Pentru că Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască ceea ce era pierdut”.

11. (Mt 25,14-30) Pe când ascultau acestea, [Isus] le-a mai spus o parabolă, pentru că se apropiau de Ierusalím, iar ei credeau că împărăţia lui Dumnezeu avea să se arate în curând.

12. Aşadar, le-a spus: „Un om nobil a plecat într-o ţară îndepărtată ca să primească un regat şi apoi să se întoarcă.

13. A chemat zece dintre servitorii săi, le-a dat zece mine şi le-a zis: «Investiţi-le până când voi veni!».

14. Însă cetăţenii săi îl urau şi au trimis în urma lui o solie să spună: «Nu vrem ca acesta să domnească peste noi».

15. Când s-a întors, după primirea regatului, a poruncit să fie chemaţi la el servitorii cărora le dăduse argintul ca să afle cât au câştigat.

16. Când a venit primul, a spus: «Stăpâne, mina ta a adus venit alte zece mine».

17. El i-a zis: «Bine, servitor bun! Pentru că ai fost fidel peste puţine lucruri, să ai autoritate peste zece cetăţi».

18. Apoi a venit al doilea şi a spus: «Mina ta, stăpâne, a mai făcut cinci mine».

19. Iar el i-a spus: «Şi tu vei fi peste cinci cetăţi».

20. A venit un altul şi i-a spus: «Stăpâne, iată mina ta pe care am pus-o deoparte într-un ştergar,

21. întrucât m-am temut de tine, căci eşti un om aspru: iei ce nu ai pus şi seceri ce nu ai semănat».

22. El i-a spus: «Din gura ta te judec, servitor rău! Ştiai că sunt un om aspru; că iau ce nu am pus şi secer ce nu am semănat.

23. Atunci de ce nu ai pus banii mei la bancă? La întoarcere, i-aş fi luat cu dobândă»”.

24. Şi a zis celor care erau de faţă: «Luaţi mina de la dânsul şi daţi-o celui care are zece mine!»

25. Dar ei i-au zis: «Stăpâne, are deja zece mine!».

26. «Vă spun: oricui are i se va da, iar de la cel care nu are se va lua şi ceea ce are.

27. Iar pe duşmanii mei, care nu au voit ca eu să domnesc peste ei, aduceţi-i aici şi ucideţi-i în faţa mea!»”.

28. (Mt 21,1-16; Mc 11,1-11; In 12,12-16) Spunând acestea, [Isus] a pornit înainte, urcând spre Ierusalím.

29. În timp ce se apropia de Betfaghé şi Betánia, lângă Muntele numit al Măslinilor, a trimis doi discipoli,

30. spunându-le: „Mergeţi în satul dinaintea voastră şi, când veţi intra, veţi găsi un măgăruş legat, pe care nimeni nu s-a așezat niciodată: dezlegaţi-l şi aduceţi-l!

31. Dacă vă va întreba cineva: «De ce îl dezlegaţi?», îi veţi spune astfel: «Domnul are nevoie de el»”.

32. Când au plecat cei trimişi, au găsit după cum le-a spus.

33. În timp ce ei dezlegau măgăruşul, stăpânii lui i-au întrebat: „De ce dezlegaţi măgăruşul?”.

34. Atunci ei au răspuns: „Domnul are nevoie de el”.

35. Apoi l-au adus la Isus şi aruncându-şi hainele peste măgăruş, l-au urcat pe Isus deasupra.

36. Pe când el înainta, îşi aruncau hainele pe drum.

37. Apropiindu-se de coborârea Muntelui Măslinilor, toată mulţimea discipolilor, bucurându-se, a început să-l laude pe Dumnezeu cu glas puternic pentru toate minunile pe care le-au văzut,

38. spunând: „Binecuvântat cel ce vine,regele, în numele Domnului! Pace în cer şi glorie în înaltul [cerurilor]!”.

39. Atunci unii farisei din mulţime i-au spus: „Învăţătorule, mustră-ţi discipolii!”.

40. Dar el le-a răspuns: „Vă spun: dacă aceştia vor tăcea, vor striga pietrele”.

41. Când s-a apropiat, văzând cetatea, [Isus] a plâns pentru ea,

42. zicând: „Dacă tu ai fi cunoscut în ziua aceasta [calea] spre pace! Acum însă este ascunsă pentru ochii tăi.

43. Căci vor veni peste tine zile când duşmanii tăi vor săpa tranşee în jurul tău, te vor încercui şi te vor asedia din toate părţile,

44. te vor face una cu pământul pe tine şi pe copiii tăi care sunt în tine şi nu vor lăsa din tine piatră peste piatră, pentru că nu ai cunoscut timpul vizitării tale”.

45. (Mt 21,12-13; Mc 11,15-18; In 2,14-16) Apoi, intrând în templu, [Isus] a început să-i alunge pe vânzători,

46. spunându-le: „Este scris: «Casa mea va fi casă de rugăciune. Însă voi aţi făcut-o peşteră de tâlhari»”.

47. Şi învăţa în templu în fiecare zi, iar arhiereii şi cărturarii, precum şi mai-marii poporului căutau să-l omoare.

48. Dar nu găseau ce să-i facă, pentru că tot poporul se ţinea după el ca să-l asculte.




Livraria Católica

Conheça esses e outros livros em nossa livraria.




“A cada vitória sobre o pecado corresponde um grau de glória eterna”. São Padre Pio de Pietrelcina