1. (Mt 10,1.5.8-14; Mc 6,7-13) Chemându-i pe cei doisprezece, [Isus] le-a dat autoritate asupra tuturor diavolilor şi puterea de a vindeca boli;

2. apoi i-a trimis să predice împărăţia lui Dumnezeu şi să-i vindece pe cei bolnavi.

3. Şi le-a spus: „Să nu luaţi nimic la drum: nici baston, nici desagă, nici pâine, nici arginţi şi nici să nu aveţi câte două tunici;

4. şi în orice casă intraţi, rămâneţi acolo şi de acolo să plecaţi!

5. Dacă unii nu vă primesc, ieşind din cetatea aceea, scuturaţi-vă praful de pe picioare ca mărturie împotriva lor!”.

6. Plecând, [discipolii] străbăteau fiecare sat predicând evanghelia şi vindecând pretutindeni.

7. (Mt 14,1-12; Mc 6,14-29) Iród tetrarhul a auzit despre toate cele întâmplate şi era nedumerit pentru că unii ziceau: „Ioan a înviat din morţi”,

8. alţii: „S-a arătat Ilíe”; iar alţii: „A înviat unul dintre profeţii cei vechi”.

9. Atunci Iród a spus: „Pe Ioan eu l-am decapitat: cine este dar acesta despre care aud atâtea?”. Şi căuta să-l vadă.

10. (Mt 14,13-21; Mc 6,30-44; In 6,1-13) După ce s-au întors, apostolii i-au povestit tot ceea ce au făcut, iar el, luându-i cu sine, s-a retras deoparte, într-o cetate numită Betsáida.

11. Când au aflat mulţimile, au mers după el. El le-a primit şi le-a vorbit despre împărăţia lui Dumnezeu, vindecându-i pe bolnavi.

12. Începuse să se lase înserarea; atunci, apropiindu-se cei doisprezece, i-au spus: „Dă drumul mulţimii pentru ca, mergând prin satele şi ţinuturile dimprejur, să-şi găsească adăpost şi de mâncare, pentru că aici suntem într-un loc pustiu!”.

13. El însă le-a spus: „Daţi-le voi să mănânce!”. Dar ei au răspuns: „Nu avem mai mult de cinci pâini şi doi peşti. Doar dacă ne-am duce noi să cumpărăm de mâncare pentru tot poporul acesta!”.

14. Erau cam cinci mii de bărbaţi. Atunci le-a zis discipolilor săi: „Puneţi-i să se aşeze în grupuri de câte cincizeci!”.

15. Ei au făcut astfel şi i-au aşezat pe toţi.

16. Atunci, luând cele cinci pâini şi cei doi peşti, a privit spre cer, le-a binecuvântat, le-a frânt şi le-a dat discipolilor ca să le pună înaintea mulţimii.

17. Toţi au mâncat şi s-au săturat şi au adunat din ceea ce a prisosit pentru ei, din bucăţile [de pâine], douăsprezece coşuri.

18. (Mt 16,13-21; Mc 8,27-31) Pe când era singur în rugăciune, iar discipolii erau cu el, [Isus] i-a întrebat, zicând: „Cine spun mulţimile că sunt eu?”.19 Ei i-au răspuns: „«Ioan Botezătorul», alţii «Ilíe», iar alţii că «a înviat unul dintre profeţii cei vechi»”.

20. El le-a spus: „Dar voi cine spuneţi că sunt?”. Atunci, răspunzând, Petru a zis: „Cristosul lui Dumnezeu!”.

21. Dar el le-a interzis cu stricteţe să spună aceasta cuiva,

22. zicând: „Fiul Omului trebuie să sufere multe, să fie respins de bătrâni, de arhierei şi de cărturari, să fie ucis şi a treia zi să învie”.

23. (Mt 16,24-28; Mc 8,34–9,1) Apoi le spunea tuturor: „Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunţe la sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să mă urmeze!

24. Căci cine vrea să-şi salveze viaţa o va pierde, cine însă îşi va pierde viaţa pentru mine, acela o va salva.

25. Aşadar, ce-i foloseşte omului dacă a câştigat lumea întreagă, dar se pierde sau se ruinează pe sine?

26. Căci, dacă cineva se ruşinează de mine şi de cuvintele mele, şi Fiul Omului se va ruşina de el când va veni în gloria sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri.

27. Adevărat vă spun: sunt unii dintre cei de faţă care nu vor gusta moartea până când nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu”.

28. (Mt 17,1-9; Mc 9,2-10) Cam la opt zile după aceste cuvinte, i-a luat cu sine pe Petru, pe Ioan şi pe Iacób şi s-a urcat pe munte ca să se roage.

29. Şi în timp ce se ruga, înfăţişarea feţei lui s-a schimbat, iar îmbrăcămintea lui a devenit albă, strălucitoare.

30. Şi iată, doi bărbaţi vorbeau cu el: aceştia erau Moise şi Ilíe,

31. care, apărând în glorie, vorbeau despre plecarea lui ce avea să se împlinească în Ierusalím.

32. Iar Petru şi cei care erau cu el erau toropiţi de somn; când s-au trezit, au văzut gloria lui şi pe cei doi bărbaţi care stăteau de vorbă cu el.

33. Când aceştia s-au îndepărtat de el, Petru i-a spus lui Isus: „Învăţătorule, e bine că suntem aici; să facem trei colibe, una pentru tine, una pentru Moise şi una pentru Ilíe!”, neştiind, de fapt, ce zice.

34. Pe când spunea acestea, a apărut un nor şi i-a învăluit în umbră, iar ei s-au înspăimântat când au intrat în nor.

35. Atunci a fost o voce din nor, spunând: „Acesta este Fiul meu cel ales; ascultaţi de el!”.

36. Îndată ce a încetat vocea, Isus se afla singur. Iar ei au tăcut şi nu au spus nimănui în zilele acelea ce au văzut.

37. (Mt 17,14-18; Mc 9,14-27) În ziua următoare, după ce a coborât de pe munte, i-a ieşit în cale o mulţime mare.

38. Şi iată, un bărbat din mulţime a strigat: „Învăţătorule, te rog, priveşte la fiul meu, pentru că este singurul meu [copil]

39. şi, iată, un duh îl ia în stăpânire şi, pe neaşteptate, strigă, îl scutură [puternic] de spumegă şi, apoi, cu greu pleacă de la el, lăsându-l epuizat!

40. I-am rugat pe discipolii tăi să-l scoată, dar n-au putut!”.

41. Atunci Isus, răspunzând, a zis: „O, generaţie necredincioasă şi perversă, până când voi mai fi cu voi şi vă voi suporta? Adu-l pe fiul tău aici!”.

42. Când s-a apropiat acesta de el, diavolul l-a aruncat la pământ şi l-a scuturat cumplit. Dar Isus i-a poruncit cu asprime duhului necurat, l-a vindecat pe copil şi l-a dat tatălui său.

43. Toţi erau uluiţi de măreţia lui Dumnezeu. (Mt 17,22-23; Mc 9,30-32) În timp ce toţi se mirau pentru toate câte le făcea, el le-a spus discipolilor săi:

44. „Ascultaţi cu atenţie cuvintele acestea: Fiul Omului are să fie dat în mâinile oamenilor”.

45. Însă ei nu înţelegeau cuvântul acesta, căci era nelămurit pentru ei, ca să nu-l priceapă, şi le era frică să-l întrebe despre cuvântul acesta.

46. (Mt 18,1-5; Mc 9,33-37) Le-a intrat însă în minte întrebarea: cine dintre ei ar fi cel mai mare?

47. Dar Isus, cunoscând gândul inimii lor, a luat un copil, l-a pus să stea lângă el

48. şi le-a spus: „Cine primeşte acest copil în numele meu, pe mine mă primeşte. Şi cine mă primeşte pe mine îl primeşte pe cel care m-a trimis; căci cel mai mic dintre voi toţi care sunteţi aici, acela este mare”.

49. (Mc 9,38-40) Atunci, luând cuvântul, Ioan i-a spus: „Învăţătorule, am văzut pe cineva care alunga diavoli în numele tău şi i-am interzis, pentru că nu te urmează împreună cu noi”.

50. Dar Isus i-a zis: „Nu-i interziceţi, căci cine nu este împotriva voastră este cu voi!”.

51. Când s-au împlinit zilele înălţării sale, s-a îndreptat cu hotărâre spre a merge la Ierusalím

52. şi a trimis soli înaintea sa. Şi mergând, au intrat într-un sat al samaritenilor ca să pregătească pentru el.

53. Însă nu l-au primit pentru că se îndrepta spre Ierusalím.

54. Văzând [aceasta], discipolii Iacób şi Ioan i-au spus: „Doamne, vrei să cerem ca focul să coboare din cer şi să-i consume?”.

55. Dar, întorcându-se, el i-a mustrat.

56. Şi au mers într-un alt sat.

57. (Mt 8,18-22) În timp ce mergeau pe drum, cineva i-a spus: „Te voi urma oriunde te vei duce”.

58. Dar Isus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini, păsările cerului [au] cuiburi, însă Fiul Omului nu are unde-şi rezema capul”.

59. Altuia i-a spus: „Urmează-mă!”. Acela a răspuns: „Doamne, lasă-mă să merg mai întâi să-l îngrop pe tatăl meu!”.

60. Dar el i-a spus: „Lasă morţii să-şi îngroape morţii lor, dar tu mergi şi vesteşte împărăţia lui Dumnezeu!”.

61. Un altul i-a zis: „Doamne, te voi urma, însă mai întâi lasă-mă să mă întorc să-mi iau rămas bun de la cei din casa mea!”.

62. Dar Isus i-a spus: „Nimeni care pune mâna pe plug şi priveşte înapoi nu este vrednic de împărăţia lui Dumnezeu”.





“Ouço interiormente uma voz que constantemente me diz: Santifique-se e santifique!” São Padre Pio de Pietrelcina