1. Fiii profeţilor i-au zis lui Elizéu: „Iată, locul unde locuim înaintea ta este prea strâmt pentru noi!

2. Să mergem la Iordán şi să luăm de acolo fiecare câte o bârnă şi să ne facem acolo un loc unde să locuim!”. El le-a zis: „Mergeţi!”.

3. Unul dintre ei i-a zis: „Fii binevoitor şi vino cu slujitorii tăi!”. El a zis: „Voi merge”.

4. A plecat cu ei, au ajuns la Iordán şi au tăiat copaci.

5. În timp ce unul dobora un trunchi, a căzut lama [toporului] în apă. Atunci a strigat: „Ah, domnul meu! Şi era împrumutat”.

6. Omul lui Dumnezeu i-a zis: „Unde a căzut?”. Iar el i-a arătat locul. Atunci [Elizéu] a tăiat o bârnă, a aruncat-o în locul acela şi lama a început să plutească.

7. Apoi a zis: „Ridică-l la tine!”. [Slujitorul] şi-a întins mâna şi l-a luat.

8. Regele din Arám era în război împotriva lui Israél. I-a sfătuit pe slujitorii săi, zicând: „Fixaţi tabăra în cutare loc!”.

9. Omul lui Dumnezeu a trimis să i se spună regelui lui Israél: „Ai grijă să nu treci prin locul acela, pentru că acolo au coborât araméii!”.

10. Regele lui Israél a trimis la locul despre care îi vorbise şi îl avertizase omul lui Dumnezeu şi s-a păzit. [Aceasta] nu o dată şi nu de două ori!

11. Inima regelui din Arám s-a tulburat din cauza acestui lucru. I-a chemat pe slujitorii săi şi le-a zis: „Cine mi-l va face cunoscut pe acela dintre noi care este cu regele lui Israél?”.

12. Unul dintre slujitorii săi a răspuns: „Nimeni, rege, domnul meu! Căci Elizéu, profetul care este în Israél, îi spune regelui lui Israél cuvintele pe care tu le zici în camera ta de dormit!”.

13. [Regele] le-a zis: „Mergeţi şi vedeţi unde este ca să trimit să îl ia!”. Ei i-au zis: „Iată, este în Dotán!”.

14. A trimis acolo cai, care şi o armată puternică. Au ajuns noaptea şi au înconjurat cetatea.

15. Slujitorul omului lui Dumnezeu s-a sculat, s-a ridicat, a ieşit şi, iată, o armată înconjura cetatea cu cai şi care. Atunci i-a zis: „Ah, domnul meu, ce vom face?”.

16. El i-a răspuns: „Nu te teme, căci mai mulţi sunt cei care sunt cu noi decât cei care sunt cu ei!”.

17. Elizéu s-a rugat, zicând: „Doamne, deschide-i ochii să vadă!”. Domnul a deschis ochii slujitorului şi, iată, a văzut muntele plin de cai şi de care de foc împrejurul lui Elizéu!

18. [Arámeii] coborau spre [Elizéu]. Elizéu s-a rugat către Domnul, zicând: „Loveşte, te rog, neamul acesta cu orbire!”. Şi i-a lovit cu orbire, după cuvântul lui Elizéu.

19. Elizéu le-a zis: „Nu este aceasta calea şi nu este aceasta cetatea. Veniţi după mine şi vă voi duce la omul pe care îl căutaţi!”. Şi i-a dus la Samaría.

20. Când au ajuns în Samaría, Elizéu a zis: „Doamne, deschide ochii acestora ca să vadă!”. Domnul le-a deschis ochii şi ei au văzut că erau în mijlocul Samaríei.

21. Regele lui Israél, când i-a văzut, i-a zis lui Elizéu: „Părintele meu, să-i lovesc?”.

22. El i-a răspuns: „Nu-i lovi! Îi loveşti tu pe cei pe care i-ai capturat cu sabia ta şi cu arcul tău? Pune-le înainte pâine şi apă ca să mănânce şi să bea, apoi să meargă la stăpânul lor!”.

23. Atunci el le-a oferit un ospăţ mare. Ei au mâncat şi au băut. Apoi le-a dat drumul, iar ei au mers la stăpânul lor. Şi nu au mai venit grupele lui Arám în ţara lui Israél.

24. După aceea, Ben-Hadád, regele din Arám, şi-a adunat taberele, a mers şi a asediat Samaría.

25. În Samaría a fost o mare foamete. [Arámeii] i-au asediat [atât de mult] până când [s-a ajuns] ca un cap de măgar [să coste] optzeci de arginţi, iar un sfert de qab de băluşcă [ajunsese să coste] cinci arginţi.

26. Când regele trecea pe zid, o femeie a strigat către el, zicând: „Salvează-mă, domnul meu, rege!”.

27. El i-a răspuns: „Dacă nu te salvează Domnul, cu ce să te salvez eu? Cu [ceea ce vine] din arie sau din teasc?”.

28. Regele i-a zis: „Ce ai?”. Ea i-a răspuns: „Femeia aceea mi-a zis: «Dă-mi-l pe fiul tău să-l mâncăm astăzi; mâine îl vom mânca pe fiul meu!».

29. Noi l-am fiert pe fiul meu şi l-am mâncat. În ziua următoare i-am zis: «Dă-ni-l pe fiul tău să-l mâncăm!». Dar ea l-a ascuns pe fiul ei”.

30. Când a auzit regele cuvintele acestei femei, şi-a sfâşiat hainele când trecea pe zid. Poporul a văzut că pe dinăuntru avea un sac pe trupul său.

31. Regele a zis: „Aşa să-mi facă Dumnezeu – ba mai rău – dacă va rămâne capul lui Elizéu [pe umeri] astăzi!”.

32. Elizéu şedea în casă, iar bătrânii şedeau lângă el. Regele a trimis un om al său. Înainte să ajungă solul la el, [Elizéu] le-a spus bătrânilor: „Aţi văzut că a trimis acest ucigaş ca să-mi ia capul? Vedeţi, când va veni mesagerul, închideţi uşa şi prindeţi-l cu uşa! Oare nu [se aude] sunetul picioarelor stăpânului său în urma lui?”.

33. Când încă mai vorbea cu el, mesagerul a coborât la el şi a zis: „Iată, răul acesta este de la Domnul! La ce pot să mă mai aştept de la Domnul?”.





“Onde não há obediência, não há virtude. Onde não há virtude, não há bem, não há amor; e onde não há amor, não há Deus; e sem Deus não se chega ao Paraíso. Tudo isso é como uma escada: se faltar um degrau, caímos”. São Padre Pio de Pietrelcina