1. Aháb avea şaptezeci de fii în Samaría. Iehú a scris scrisori şi le-a trimis la Samaría capilor bătrâni din Izreél şi preceptorilor [fiilor] lui Aháb, zicând:

2. „Acum, când va ajunge la voi scrisoarea aceasta – şi cu voi sunt fiii stăpânului vostru, cu voi sunt carele şi caii, cetatea întărită şi armele –,

3. vedeţi care este cel mai bun şi cel mai drept dintre fiii stăpânului vostru, puneţi-l pe tronul tatălui său şi luptaţi pentru casa stăpânului vostru!”.

4. Ei s-au temut foarte mult şi au zis: „Iată, doi regi nu au putut să stea în faţa lui! Cum vom putea să stăm noi?”.

5. Cel care era [responsabil] peste palat, cel care era [responsabil] peste cetate, bătrânii şi preceptorii au trimis la Iehú să-i spună: „Noi suntem slujitorii tăi. Tot ceea ce ne spui vom face. Nu vom pune pe nimeni rege. Fă ceea ce este bine în ochii tăi!”.

6. [Iehú] le-a scris a doua scrisoare, zicând: „Dacă sunteţi ai mei şi dacă ascultaţi de glasul meu, luaţi capetele fiecărui fiu al stăpânului vostru şi veniţi la mine mâine pe vremea aceasta, în Izreél!”. Cei şaptezeci de fii ai regelui erau cu căpeteniile cetăţii care-i creşteau.

7. Când a ajuns la ei scrisoarea, i-au luat pe fiii regelui şi i-au ucis: şaptezeci de oameni. Au pus capetele lor în coşuri şi le-au trimis la [Iehú], în Izreél.

8. Mesagerul a venit şi i-a zis: „Au adus capetele fiilor regelui”. [Iehú] a zis: „Puneţi-le în două grămezi la intrarea porţii până dimineaţă!”.

9. Dimineaţa a ieşit, a stat înaintea întregului popor şi a zis: „Voi sunteţi drepţi! Eu am complotat împotriva stăpânului meu şi l-am ucis. Dar cine i-a lovit pe toţi aceştia?

10. Să ştiţi, deci, că nu se va pierde niciunul dintre cuvintele Domnului pe care Domnul le-a rostit împotriva casei lui Aháb. Domnul va face tot ceea ce a spus prin slujitorul său Ilíe”.

11. Apoi, Iehú i-a lovit pe toţi cei care mai rămăseseră din casa lui Aháb la Izreél, pe toate căpeteniile lui, pe cunoştinţele lui, pe preoţii lui, până când nu a mai rămas niciun supravieţuitor.

12. Apoi s-a sculat, a plecat şi a mers la Samaría. Când a ajuns la Bet-Émec Haroím, pe drum,

13. Iehú i-a întâlnit pe fraţii lui Ahazía, regele lui Iúda, şi a zis: „Cine sunteţi voi?”. Ei au răspuns: „Suntem fraţii lui Ahazía şi coborâm să-i salutăm pe fiii regelui şi pe fiii reginei”.

14. [Iehú] le-a zis: „Prindeţi-i de vii!”. Ei i-au prins de vii şi i-au ucis – patruzeci şi doi de oameni – la fântâna din Bet-Émec. Nu au lăsat să scape niciunul dintre ei.

15. A plecat de acolo şi l-a întâlnit pe Ionadáb, fiul lui Recáb, [care venea] înaintea lui. L-a salutat şi i-a zis: „Este inima ta dreaptă, aşa cum este inima mea faţă de inima ta?”. Ionadáb a răspuns: „Este”. ,,Dacă este, dă-mi mâna!”. Şi [Ionadáb] i-a dat mâna, iar [Iehú] l-a făcut să se suie la el, în carul său.

16. [Iehú] i-a zis: „Vino cu mine şi vei vedea zelul meu pentru Domnul!”. Şi l-a dus cu carul său.

17. A ajuns la Samaría şi i-a lovit pe toţi cei ai lui Aháb care mai rămăseseră în Samaría până ce i-a distrus, după cuvântul Domnului pe care i-l spusese lui Ilíe.

18. Apoi Iehú a adunat tot poporul şi le-a zis: „Aháb l-a slujit pe Báal puţin; Iehú însă îl va sluji mult.

19. Acum, chemaţi-i la mine pe toţi profeţii lui Báal, pe toţi slujitorii lui şi pe toţi preoţii lui: să nu lipsească nimeni, pentru că am o mare jertfă pentru Báal! Cine va lipsi nu va mai trăi”. Dar Iehú făcea [aceasta] cu viclenie, ca să-i ucidă pe slujitorii lui Báal.

20. Iehú a zis: „Convocaţi o adunare sfântă pentru Báal!”. Şi ei au convocat.

21. Iehú a trimis [mesageri] în tot Israélul. Au venit toţi slujitorii lui Báal; n-a fost nimeni care să nu fi venit. Au intrat în templul lui Báal şi s-a umplut templul lui Báal de la un capăt la altul.

22. A zis celui care se îngrijea de veşminte: „Scoate veşminte pentru toţi slujitorii lui Báal!”. Iar el le-a scos veşminte.

23. Atunci Iehú şi Ionadáb, fiul lui Recáb, au venit în templul lui Báal şi le-au zis slujitorilor lui Báal: „Căutaţi şi vedeţi să nu fie niciun slujitor al Domnului aici, ci numai slujitori ai lui Báal!”.

24. Ei au intrat să aducă jertfe şi arderi de tot. Iehú pusese afară optzeci de oameni şi le zisese: „Cine va lăsa să scape vreunul dintre oamenii pe care i-am adus în mâinile voastre, viaţa lui va fi în locul vieţii aceluia”.

25. Când au terminat de adus arderea de tot, Iehú le-a zis alergătorilor şi căpeteniilor: „Intraţi şi loviţi-i! Să nu iasă nimeni!”. Ei i-au trecut prin ascuţişul sabiei. Alergătorii şi căpeteniile i-au aruncat [în afara cetăţii], apoi s-au întors în cetatea templului lui Báal.

26. Au scos stela din templul lui Báal şi au ars-o.

27. Au dărâmat stela lui Báal, au distrus templul lui Báal şi l-au făcut o hazna de gunoi până în ziua de azi.

28. Iehú l-a nimicit pe Báal din Israél.

29. Dar Iehú nu s-a îndepărtat de păcatele lui Ieroboám, fiul lui Nebát, care l-a făcut pe Israél să păcătuiască, adică viţeii de aur care erau în Bétel şi care erau în Dan.

30. Domnul i-a zis lui Iehú: „Pentru că ai făcut bine, ai împlinit ceea ce era drept în ochii mei şi ai făcut casei lui Aháb tot ce eu aveam de gând, fiii pe care îi ai vor sta pe tronul lui Israél până la a patra [generaţie]!”.

31. Dar Iehú a avut grijă să umble în legea Domnului Dumnezeului lui Israél din toată inima lui; însă nu s-a îndepărtat de păcatul lui Ieroboám, care l-a făcut pe Israél să păcătuiască.

32. În acele zile, Domnul a început să rupă din Israél: Hazaél i-a lovit la toate hotarele lui Israél.

33. De la Iordán, de la răsăritul soarelui, [a lovit] tot ţinutul Galaád, Gad, Rubén şi Manáse, de la Aroér, care este pe râul Arnón, până la Galaád şi Basán.

34. Celelalte fapte ale lui Iehú, tot ceea ce a făcut el, vitejia lui, nu sunt ele oare scrise în Cartea Cronicilor Regilor lui Israél?

35. Iehú a adormit cu părinţii săi şi a fost îngropat la Samaría. Şi a devenit rege Ioaház, fiul lui, în locul său.

36. Zilele cât Iehú a fost rege peste Israél în Samaría au fost douăzeci şi opt de ani.




Livraria Católica

Conheça esses e outros livros em nossa livraria.




“Quando te encontrares diante de Deus, na oração considera-te banhado na luz da verdade, fala-lhe se puderes, deixa simplesmente que te veja e não tenhas preocupação alguma”. São Padre Pio de Pietrelcina