1. Davíd trecuse puţin de vârf şi, iată, Ţibá, un slujitor al lui Mefibóşet, [venea] înaintea lui cu doi măgari înşeuaţi pe care erau două sute de pâini, o sută de turte de stafide, o sută de legături de fructe şi un burduf cu vin.

2. Regele i-a zis lui Ţibá: „Ce sunt acestea la tine?”. Ţibá i-a răspuns: ,,Măgarii sunt pentru casa regelui, pentru călărie; pâinile şi fructele sunt pentru hrana slujtorilor, iar vinul pentru potolirea setei celor ce sunt obosiţi în pustiu”.

3. Regele i-a zis: „Unde este fiul stăpânului tău?”. Ţibá i-a răspuns regelui: „Iată, locuieşte în Ierusalím, căci a zis: «Astăzi casa lui Israél îmi va da înapoi domnia tatălui meu»”.

4. Regele i-a zis lui Ţibá: „Tot ce este al lui Mefibóşet este al tău”. Ţibá a zis: „Mă prostern, că am aflat har în ochii stăpânului meu, regele”.

5. Davíd a ajuns la Bahurím. De acolo a ieşit un om din familia casei lui Saul. Numele lui era Şiméi, fiul lui Ghéra. El a ieşit blestemând.

6. Arunca pietre împotriva lui Davíd şi împotriva tuturor slujitorilor regelui Davíd, iar tot poporul şi toţi vitejii erau la stânga şi la dreapta [regelui].

7. Şiméi vorbea astfel când blestema: „Du-te, du-te, om sângeros, om nelegiuit!

8. Domnul să întoarcă asupra ta tot sângele casei lui Saul, în locul căruia domneşti! Domnul să dea stăpânirea ta în mâinile lui Absalóm, fiul tău! Iată, ai ajuns în nenorocire, căci eşti un om sângeros!”.

9. Atunci, Abişái, fiul Ţerúiei, i-a zis regelui: „Pentru ce îl blestemă acest câine mort pe domnul meu, regele? Lasă-mă, te rog, să mă duc să-i răsucesc capul!”.

10. Regele i-a zis: „Ce ne priveşte pe mine şi pe voi, fii ai Ţerúiei? Dacă blestemă, este pentru că Domnul i-a zis: «Blestemă-l pe Davíd!». Şi cine poate să spună: «De ce faci astfel?»?”.

11. Davíd le-a zis lui Abişái şi tuturor slujitorilor săi: „Iată, fiul meu, care a ieşit din trupul meu, caută viaţa mea; cu cât mai mult acest fiu al lui Beniamín! Lăsaţi-l să blesteme, căci Domnul i-a zis.

12. Poate Domnul va vedea necazul meu şi-mi va face bine în locul blestemelor de azi”.

13. Davíd şi oamenii lui şi-au continuat drumul. Şiméi mergea pe o parte a muntelui, paralel cu [Davíd]. Mergând, blestema, azvârlea cu pietre împotriva lui şi arunca praf.

14. Regele şi tot poporul care era cu el au ajuns la Aiefim şi s-au odihnit acolo.

15. Absalóm şi tot poporul, bărbaţii lui Israél, au venit la Ierusalím, iar Ahitófel era cu el.

16. Când Huşái, archéul, prietenul lui Davíd, a ajuns la Absalóm, i-a zis: „Trăiască regele! Trăiască regele!”.

17. Absalóm i-a zis lui Huşái: „Aceasta este dragostea ta faţă de prietenul tău? Pentru ce nu te-ai dus cu prietenul tău?”.

18. Huşái i-a răspuns lui Absalóm: „Pentru că vreau să fiu al aceluia pe care l-a ales Domnul şi tot poporul acesta şi toţi bărbaţii lui Israél. Cu el vreau să rămân.

19. De altfel, cui îi voi sluji? Oare nu fiului său? Cum am slujit înaintea tatălui tău, aşa voi sluji şi înaintea ta”.

20. Absalóm i-a zis lui Ahitófel: „Sfătuiţi-vă împreună ce avem de făcut!”.

21. Ahitófel i-a zis lui Absalóm: „Intră la concubinele tatălui tău pe care le-a lăsat să păzească palatul. Tot Israélul va auzi că îl urăşti pe tatăl tău şi se vor întări mâinile tuturor celor care sunt cu tine.

22. Au întins un cort pentru Absalóm pe terasă, iar Absalóm a intrat la concubinele tatălui său în văzul întregului Israél.

23. Sfatul pe care îl dădea Ahitófel în acele zile era ca şi cum cineva l-ar fi consultat pe Dumnezeu. Aşa erau toate sfaturile lui Ahitófel date atât lui Davíd, cât şi lui Absalóm.





“Desapegue-se daquilo que não é de Deus e não leva a Deus”. São Padre Pio de Pietrelcina