1. Regele s-a cutremurat şi a urcat în camera de deasupra porţii şi a plâns. În timp ce mergea spunea: „Fiul meu Absalóm! Fiul meu, fiul meu Absalóm! De m-ar fi dat pe mine la moarte în locul tău! Absalóm, fiul meu, fiul meu!”.

2. I-au adus la cunoştinţă lui Ióab: „Iată, regele plânge şi jeleşte după Absalóm”.

3. În ziua aceea, victoria a devenit doliu pentru tot poporul. Căci a auzit poporul în ziua aceea că regele era trist din cauza fiului său.

4. Poporul s-a ascuns în ziua aceea când a venit în cetate aşa cum se ascunde un popor umilit când fuge de la luptă.

5. Regele şi-a acoperit faţa şi striga cu glas puternic: „Fiul meu Absalóm! Absalóm, fiul meu, fiul meu!”.

6. Ióab a venit la rege în casă şi i-a zis: „Tu acoperi de ruşine astăzi feţele tuturor slujitorilor tăi care ţi-au salvat astăzi viaţa, viaţa fiilor tăi şi a fiicelor tale, viaţa soţiilor tale şi viaţa concubinelor tale.

7. Tu îi iubeşti pe cei care te urăsc şi îi urăşti pe cei care te iubesc. Căci arăţi azi că pentru tine nu există nici căpetenii, nici slujitori. Astăzi ştiu că dacă Absalóm ar fi viu, iar noi toţi am fi morţi, atunci ar fi plăcut în ochii tăi.

8. Acum, ridică-te, ieşi şi vorbeşte la inima slujitorilor tăi! Jur pe Domnul că dacă nu vei ieşi, nu va mai rămâne niciun om cu tine noaptea aceasta. Aceasta va fi mai rău pentru tine decât toate relele care au venit peste tine din tinereţea ta până acum!”.

9. Atunci regele s-a ridicat şi a stat la poartă. Au spus întregului popor: „Iată, regele stă la poartă!”. Tot poporul a venit înaintea regelui, iar Israél a fugit fiecare la cortul lui.

10. Tot poporul discuta în toate triburile lui Israél, zicând: „Regele ne-a eliberat din mâna duşmanilor noştri; el ne-a scăpat din mâna filisténilor şi acum a fugit din ţară dinaintea lui Absalóm!”.

11. Absalóm, pe care l-am uns peste noi, a murit în luptă. Acum, de ce nu spuneţi un cuvânt ca să îl aducem înapoi pe rege?”.

12. Regele Davíd a trimis să se spună preoţilor Sadóc şi Abiatár: „Spuneţi-le bătrânilor lui Iúda: «Pentru ce sunteţi voi cei din urmă pentru a-l aduce înapoi pe rege la casa lui?»! Căci cuvântul întregului Israél a ajuns la rege, în casa lui.

13. «Voi sunteţi fraţii mei, sunteţi [os din] oasele mele şi [carne din] carnea mea; pentru ce sunteţi voi cei din urmă ca să-l aduceţi înapoi pe rege?».

14. Iar lui Amása spuneţi-i: «Oare nu eşti [os din] oasele mele şi [carne din] carnea mea? Aşa să-mi facă Domnul – ba mai rău – dacă nu vei deveni comandant peste armată în toate zilele în locul lui Ióab!»!”.

15. [Davíd] a înmuiat inima tuturor oamenilor din Iúda ca [inima] unui singur om. Ei au trimis [să-i spună] regelui: „Întoarceţi-vă tu şi toţi slujitorii tăi!”.

16. Regele s-a întors şi a venit la Iordán. Iúda a venit la Ghilgál ca să meargă în întâmpinarea regelui şi să-l ajute să treacă Iordánul.

17. Şiméi, fiul lui Ghéra din Beniamín, din Bahurím, a coborât repede cu oamenii din Iúda în întâmpinarea regelui Davíd.

18. O mie de oameni din Beniamín erau cu el. Ţibá, slujitorul casei lui Saul, şi cei cincisprezece fii ai lui şi cei douăzeci de slujitori ai lui erau cu el. Ei au trecut Iordánul înaintea regelui.

19. Au trecut vadul ca să ajute casa regelui să treacă, făcând ceea ce este bun în ochii lui. Şiméi, fiul lui Ghéra, a căzut [la pământ] înaintea regelui pe când el trecea Iordánul.

20. I-a zis regelui: „Să nu socotească domnul meu nelegiuirea şi să nu-ţi aminteşti de greşeala pe care a făcut-o slujitorul tău când stăpânul meu, regele, a ieşit din Ierusalím; să nu o pună regele la inimă!

21. Căci eu, slujitorul tău, ştiu că am păcătuit. Iată, am venit astăzi primul din toată casa lui Iosíf ca să cobor înaintea stăpânului meu, regele”.

22. Atunci Abişái, fiul Ţerúiei, a zis: „Pentru aceasta nu trebuie dat la moarte Şiméi, pentru că l-a blestemat pe unsul Domnului?”.

23. Dar Davíd a zis: „Ce ne priveşte pe mine şi pe voi, fii ai Ţerúiei, că îmi sunteţi astăzi adversari? Să fie dat la moarte astăzi vreun om în Israél? Oare nu ştiu eu astăzi că sunt rege peste Israél?”

24. Regele i-a zis lui Şiméi: „Nu vei muri!”. Şi i-a jurat regele [lucrul acesta].

25. Mefibóşet, fiul lui Saul, a coborât în întâmpinarea regelui. Nu-şi îngrijise picioarele, nu-şi făcuse barba, nici nu-şi spălase hainele din ziua când regele a plecat şi până în ziua când s-a întors în pace.

26. Când a ajuns înaintea regelui la Ierusalím, regele i-a zis: „Pentru ce nu ai venit cu mine, Mefibóşet?”.

27. El a răspuns: „Stăpânul meu, rege! Slujitorul meu m-a înşelat când mi-a zis: «Voi înşeua măgarul ca să-l încalec şi să merg la rege», căci slujitorul tău este şchiop.

28. El l-a vorbit de rău pe slujitorul tău înaintea stăpânului meu, regele. Însă stăpânul meu, regele, e ca îngerul lui Dumnezeu: fă ceea ce este bine în ochii tăi!

29. Căci toţi cei din casa tatălui meu nu erau decât nişte oameni sortiţi morţii pentru domnul meu, regele. Totuşi tu l-ai pus pe slujitorul tău să stea printre cei care mănâncă la masa ta. Ce drept mai am eu ca să strig înaintea regelui?”.

30. Regele a zis: „Ce mai vorbeşti atâta? Am spus: «Tu şi Ţibá veţi împărţi terenurile!»”.

31. Mefibóşet i-a zis regelui: „Să ia chiar totul după ce domnul meu, regele, va ajunge în pace în casa lui!”.

32. Barzilái din Galaád a coborât din Roghelím şi a trecut Iordánul cu regele ca să-i dea drumul la Iordán.

33. Barzilái era foarte bătrân: avea optzeci de ani. El avusese grijă de rege cât timp a locuit la Mahanáim, căci era un om foarte bogat.

34. Regele i-a zis lui Barzilái: ,,Vino cu mine şi te voi ţine la mine în Ierusalím”.

35. Dar Barzilái i-a răspuns regelui: „Câte mai sunt zilele vieţii mele ca să urc cu regele la Ierusalím?

36. Eu am azi optzeci de ani. Pot eu să mai cunosc ce este bun şi ce este rău? Poate slujitorul tău să mai aibă vreun gust pentru ce mănâncă şi bea? Pot eu să mai aud glasul cântăreţilor şi cântăreţelor? Pentru ce să mai fie slujitorul tău o povară pentru domnul meu, regele?

37. Doar puţin [timp] va trece Iordánul slujitorul tău cu regele. Pentru ce să-mi dea regele o astfel de răsplată?

38. Permite-mi mie, slujitorul tău, să mă întorc şi să mor în cetatea mea, lângă mormântul tatălui meu şi al mamei mele! Iată, slujitorul tău Chimhám va trece cu domnul meu, regele. Fă-i lui ceea ce este bun în ochii tăi!”.

39. Regele a zis: „Să treacă Chimhám cu mine şi voi face pentru el ceea ce este bine în ochii tăi. Orice vei vrea de la mine voi face pentru el!”.

40. Tot poporul a trecut Iordánul. A trecut şi regele. L-a îmbrăţişat regele pe Barzilái şi l-a binecuvântat; apoi s-a întors acasă la el.

41. Regele a mers spre Ghilgál, iar Chimhám era cu el. Tot poporul lui Iúda şi jumătate din poporul lui Israél l-au ajutat pe rege să treacă dincolo de Iordán.

42. Dar, iată, toţi oamenii lui Israél au venit la rege şi i-au zis: „Pentru ce te-au furat fraţii noştri, oamenii lui Iúda, şi au făcut să treacă regele şi casa lui Iordánul, iar toţi oamenii lui Davíd erau cu el?”.

43. Toţi oamenii lui Iúda le-au răspuns tuturor oamenilor lui Israél: „Pentru că regele ne este rudă. De ce v-aţi mâniat pentru aceasta? Am mâncat noi de la [masa] regelui sau ni s-a oferit [ceva]?”.

44. Oamenii lui Israél le-au răspuns oamenilor lui Iúda: „Regele este de zece ori mai mult al nostru şi chiar şi Davíd este mai mult al nostru decât al vostru. De ce ne-aţi dispreţuit? Oare nu noi am spus mai întâi să-l aducem înapoi pe regele nostru?”. Şi cuvintele oamenilor lui Iúda au fost mai aspre decât cele ale oamenilor lui Israél.




“Todas as pessoas que escolhem a melhor parte (viver em Cristo) devem passar pelas dores de Cristo; algumas mais, algumas menos…” São Padre Pio de Pietrelcina