1. Davíd a numărat poporul care era cu el şi a pus peste ei căpetenii peste mii şi căpetenii peste sute.

2. Davíd a distribuit poporul: o treime în mâna lui Ióab, o treime în mâna lui Abişái, fiul Ţerúiei, fratele lui Ióab, şi o treime în mâna lui Itái din Gat. Regele a zis poporului: „Vreau să ies şi eu cu voi”.

3. Dar poporul a zis: „Să nu ieşi! Căci dacă vom fugi, nu le va păsa de noi; dacă vor cădea jumătate dintre noi, nu le va păsa de noi. Căci tu eşti ca zece mii şi e mai bine pentru noi ca să ne ajuţi din cetate”.

4. Regele le-a zis: „Ceea ce este mai bine în ochii voştri, aceea voi face”. Regele a stat la poartă, iar poporul a ieşit după sutele şi miile [lor].

5. Regele le-a poruncit lui Ióab, lui Abişái şi lui Itái: „Purtaţi-vă blând cu tânărul Absalóm! Tot poporul a auzit când regele a poruncit tuturor căpeteniilor cu privire la Absalóm!”.

6. Poporul a ieşit în câmp înaintea lui Israél şi bătălia a avut loc în pădurea lui Efraím.

7. Poporul lui Israél a fost bătut acolo de slujitorii lui Davíd şi a fost o mare înfrângere în ziua aceea: douăzeci de mii de oameni.

8. Lupta s-a extins pe tot ţinutul şi pădurea a ucis mai mult popor în ziua aceea decât a ucis sabia.

9. Absalóm a ajuns pe neaşteptate în faţa slujitorilor lui Davíd. Era călare pe un catâr. Catârul a ajuns sub ramurile unui stejar mare. [Părul] capului lui s-a agăţat de stejar şi el a rămas între cer şi pământ. Iar catârul care era sub el a trecut [mai departe].

10. Un om a văzut şi i-a făcut cunoscut lui Ióab: „Iată, l-am văzut pe Absalóm agăţat de un stejar”.

11. Ióab i-a zis omului care i-a adus vestea: „Tu l-ai văzut! De ce nu l-ai doborât acolo la pământ? Ţi-aş fi dat zece [sícli] de argint şi un brâu”.

12. Dar omul acela i-a zis lui Ióab: „Chiar dacă aş cântări în mâna mea o mie de [sícli] de argint, nu mi-aş întinde mâna spre fiul regelui; căci în auzul nostru a poruncit regele ţie, lui Abişái şi lui Itái, zicând: «Cruţaţi-mi-l pe fiul meu Absalóm!».

13. Şi dacă aş fi făcut ceva cu viclenie împotriva vieţii lui, nu ar fi rămas ascuns nimic regelui, iar tu ai fi stat departe de mine”.

14. Ióab a zis: „Nu voi mai pierde timp în faţa ta”. A luat trei săgeţi în mână şi le-a înfipt în inima lui Absalóm, încă viu în mijlocul stejarului.

15. Zece tineri care purtau armele lui Ióab l-au înconjurat pe Absalóm, l-au lovit şi l-au ucis.

16. Ióab a sunat din trâmbiţă, iar poporul s-a oprit din urmărirea lui Israél, căci Ióab a cruţat poporul.

17. L-au luat pe Absalóm, l-au aruncat în pădure într-o groapă mare şi au pus peste el o grămadă foarte mare de pietre. Tot Israélul a fugit, fiecare în cortul lui.

18. Absalóm luase şi ridicase, pe când trăia, o stelă care este în Émec-Hamélec. Căci zicea: „Nu am niciun fiu care să amintească numele meu”. A numit stela după numele lui. O numesc până astăzi „Mâna lui Absalóm”.

19. Ahimáaţ, fiul lui Sadóc, a zis: „Voi fugi să duc vestea bună regelui, că Domnul l-a scăpat din mâna duşmanilor săi”.

20. Ióab i-a zis: „Nu vei duce tu veste bună astăzi! O vei duce într-o altă zi! Astăzi nu o vei duce pentru că fiul regelui a murit”.

21. Ióab i-a zis lui Cúşi: „Du-te şi povesteşte-i regelui ce ai văzut!”. Cúşi s-a închinat [înaintea] lui Ióab şi a alergat.

22. Ahimáaţ, fiul lui Sadóc, i-a zis din nou lui Ióab: „Orice ar fi, lasă-mă să alerg şi eu după Cúşi!”. Dar Ióab i-a zis: „Pentru ce vrei să alergi, fiul meu? Nu vei avea nicio recompensă pentru veste bună dacă mergi”.

23. „Orice ar fi, vreau să merg!”. Şi Ióab i-a zis: „Mergi!”. Ahimáaţ a alergat pe un drum ocolitor şi l-a depăşit pe Cúşi.

24. Davíd şedea între cele două porţi. Străjerul a mers pe terasa porţii, spre zid; şi-a ridicat ochii şi s-a uitat. Şi, iată, un om alerga de unul singur!

25. Străjerul a strigat şi i-a dat de ştire regelui. Regele a zis: „Dacă este singur, aduce veşti bune”. Iar [omul acela] se apropia din ce în ce mai mult.

26. Străjerul a văzut un alt om care alerga. A strigat străjerul către portar: „Iată un om care aleargă singur!”. Regele a zis: „Şi el aduce veste bună”.

27. Străjerul a zis: „Văd că alergătura celui dintâi este ca alergătura lui Ahimáaţ, fiul lui Sadóc”. Iar regele a zis: „Este un om bun; aduce veşti bune”.

28. Ahimáaţ a strigat şi i-a zis regelui: „Sănătate!”. S-a închinat [înaintea] regelui cu faţa până la pământ şi a zis: „Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul tău, care i-a oprit pe cei care şi-au ridicat mâinile împotriva stăpânului nostru, regele!”.

29. Regele a zis: „Îi este bine tânărului Absalóm?”. Ahimáaţ a răspuns: „Am văzut o mare mulţime când ne-a trimis Ióab pe slujitorul regelui şi pe mine, slujitorul tău: dar nu ştiu ce era”.

30. Regele i-a zis: „Stai aici deoparte!”. Şi Ahimáaţ a stat deoparte.

31. Dar, iată, Cúşi a ajuns. Şi a zis Cúşi: „Domnul meu să primească vestea bună că Domnul te-a scăpat astăzi din mâna tuturor celor care s-au ridicat împotriva ta!”.

32. Regele i-a zis lui Cúşi: „Îi este bine tânărului Absalóm?”. Cúşi i-a răspuns: „Ca tânărul [acesta] să fie duşmanii domnului meu, regele, şi toţi cei care se ridică împotriva ta ca [să-ţi facă] rău!”.





“Deus é servido apenas quando é servido de acordo com a Sua vontade.” São Padre Pio de Pietrelcina