Scrisoarea a doua a sf. apostol Paul către Corinténi, 7
5. Căci şi după ce am ajuns în Macedónia, trupul nostru nu a avut odihnă, ci în toate am avut necazuri: din afară lupte, dinăuntru temeri.
5. Căci şi după ce am ajuns în Macedónia, trupul nostru nu a avut odihnă, ci în toate am avut necazuri: din afară lupte, dinăuntru temeri.
2 Corinteni 7 vorbește despre pocăință și tristețe după Dumnezeu, în comparație cu tristețea lumească care nu produce schimbări. Capitolul evidențiază bucuria care provine din pocăință și reconciliere cu Dumnezeu, precum și importanța menținerii unei relații sănătoase cu alți creștini.
2 Corinteni 7:9-10- „Astfel, acum, îmi dau seama de bucuria de a avea încredere perfectă în tine, atât în tot ceea ce mă privește, cât și în tine. Regret; deși mă regretasem deja, deoarece această scrisoare te-a întristat pentru un timp scurt. " Apostolul Pavel vorbește despre bucuria de a avea încredere în cei care au regretat, chiar dacă apelul său la pocăință a provocat tristețe momentană.
2 Corinteni 7:11 - „Pentru tristețe, după Dumnezeu, produce pocăință pentru mântuire, pe care nimeni nu o cântărește; dar tristețea lumii produce moartea”. Pavel contrastează tristețea în funcție de Dumnezeu cu tristețea lumii, subliniind modul în care primul duce la pocăință și mântuire, în timp ce al doilea duce la moarte.
2 Corinteni 7:14 - „Căci dacă am pus -o cumva la el, nu eram jenat; dar așa cum v -am spus tot ce v -am spus a fost adevărul, așa că mândria noastră față de Tito a fost adevărată ca adevărată”. Pavel evidențiază importanța adevărului și sincerității în relațiile dintre creștini și modul în care bucuria de a raporta cu ceilalți în credință poate fi autentică și susținută atunci când adevărul este apreciat.
2 Corinteni 7:16 - „Mă bucur de putere să am încredere în tine”. Pavel vorbește despre bucuria sa de a avea încredere în corinteni, subliniind importanța încrederii reciproce și menținând o relație sănătoasă între creștini.
2 Corinteni 7:1 - „Având, prin urmare, astfel de promisiuni, ne purificăm de toate impuritățile, atât din carne, cât și din Duh, perfecționând sfințenia noastră în frica lui Dumnezeu”. Capitolul începe cu o îndemn la sfințenie și purificare, subliniind modul în care aceste practici sunt esențiale pentru menținerea unei relații sănătoase cu Dumnezeu și cu alți creștini.
“Não sejamos mesquinhos com Deus que tanto nos enriquece.” São Padre Pio de Pietrelcina
