Cartea Deuteronómului, 1
1. Acestea sunt cuvintele pe care le-a spus Moise întregului Israél dincoace de Iordán, în pustiu, în Arabáh, faţă în faţă cu Suf, între Parán, Tófel, Lában, Haţerót şi Di-Zaháb.
2. De la Hóreb, pe calea muntelui Seír, sunt unsprezece zile până la Cádeş-Barnéa.
3. În al patruzecilea an, în luna a unsprezecea, în [ziua] întâi a lunii, Moise le-a vorbit fiilor lui Israél tot ce-i poruncise Domnul pentru ei.
4. După ce i-au învins pe Sihón, regele amoréilor, care locuia la Heşbón, şi pe Og, regele Basánului, care locuia în Aştarót, la Edréi,
5. dincoace de Iordán, în ţinutul Moábului, Moise a început să explice legea aceasta, zicând:
6. „Domnul Dumnezeul nostru ne-a vorbit la Hóreb: «Destul aţi locuit pe muntele acesta.
7. Întoarceţi-vă şi plecaţi; mergeţi la muntele amoréilor şi în toate împrejurimile lui: în Arabáh, pe munte, şi Şefeláh, în Négheb, pe ţărmul mării, în ţara canaaneénilor şi în Libán, până la râul cel mare, râul Eufrát!
8. Iată, v-am pus ţara înainte; intraţi şi luaţi în stăpânire ţara pe care Domnul a jurat părinţilor voştri, lui Abrahám, lui Isáac şi lui Iacób, că le-o va da lor şi descendenţei lor după ei!».
9. În acel timp v-am spus: «Eu nu pot să vă port singur».
10. Domnul Dumnezeul vostru v-a înmulţit şi iată-vă, astăzi sunteţi la număr ca stelele cerului.
11. Domnul Dumnezeul părinţilor voştri să vă facă de o mie de ori pe atât şi să vă binecuvânteze, după cum a zis!
12. Cum voi putea să port singur necazurile voastre, poverile voastre şi certurile voastre?
13. Luaţi bărbaţi înţelepţi, pricepuţi şi cunoscuţi din triburile voastre şi eu îi voi face căpetenii ale voastre!
14. Voi mi-aţi răspuns şi aţi zis: ‹Este un lucru bun ceea ce ai spus să facem›.
15. Am luat atunci pe căpeteniile triburilor voastre, bărbaţi înţelepţi şi cunoscuţi, şi i-am pus în fruntea voastră capi peste o mie, capi peste o sută, capi peste cincizeci şi capi peste zece, ca scribi pentru triburile voastre.
16. Am poruncit judecătorilor voştri în timpul acela: «Ascultaţi-i pe fraţii voştri şi judecaţi după dreptate între om şi fratele lui sau străin!
17. Să nu fiţi părtinitori la judecată; să ascultaţi pe cel mic ca şi pe cel mare; să nu vă temeţi de nimeni, căci judecata este a lui Dumnezeu! Când situaţia va fi prea grea pentru voi, să o aduceţi la mine şi o voi asculta!».
18. V-am poruncit în acel timp toate lucrurile pe care să le faceţi.
19. Am plecat de la Hóreb şi am străbătut tot pustiul acela mare şi înfricoşător pe care l-aţi văzut pe drumul spre muntele amoréilor, după cum ne-a poruncit Domnul Dumnezeul nostru. Şi am venit la Cádeş-Barnéa.
20. V-am zis: «Aţi ajuns la muntele amoréilor, pe care Domnul Dumnezeul nostru ni l-a dat.
21. Iată, Domnul Dumnezeul tău îţi pune ţara înainte; intră, ia-o în stăpânire, cum ţi-a spus Domnul Dumnezeul părinţilor tăi; nu te teme şi nu te înspăimânta!».
22. Voi v-aţi apropiat cu toţii de mine şi aţi zis: «Să trimitem oameni înaintea noastră ca să cerceteze ţara şi să ne aducă răspuns cu privire la drumul pe care vom intra în ea şi cu privire la cetăţile în care vom ajunge!».
23. Lucrul acesta mi s-a părut bun. Am luat doisprezece oameni dintre voi, câte un om pentru fiecare trib.
24. Ei au plecat, au urcat muntele şi au ajuns până la valea Eşcól şi au explorat [ţara].
25. Au luat în mâini din roadele ţării şi ni le-au adus; ne-au adus răspuns şi au zis: «Ţara pe care ne-o dă Domnul Dumnezeul nostru este bună».
26. Dar voi nu aţi vrut să intraţi în ea şi v-aţi răzvrătit împotriva cuvântului Domnului Dumnezeului vostru.
27. Aţi murmurat în corturile voastre şi aţi zis: «Pentru că Domnul ne urăşte, de aceea ne-a făcut să ieşim din ţara Egiptului, ca să ne dea pe mâna amoréilor să ne nimicească.
28. Unde să ne ducem? Fraţii noştri ne-au descurajat, zicând: ‹Poporul acela este un popor mai mare şi mai înalt decât noi; cetăţile sunt mari şi întărite până la cer; ba încă am văzut acolo şi fii de-ai lui Anác› ».
29. Eu însă v-am zis: «Nu vă înspăimântaţi şi să nu vă fie frică de ei!
30. Domnul Dumnezeul vostru, care merge înaintea voastră, se va lupta el însuşi pentru voi, potrivit cu tot ce a făcut pentru voi sub ochii voştri în Egipt
31. şi în pustiu, acolo unde ai văzut că Domnul Dumnezeul tău te-a purtat cum poartă un om copilul său, pe tot drumul pe care aţi mers până când aţi ajuns în locul acesta».
32. Dar în această situație, nu a fost nimeni dintre voi care să creadă în Domnul Dumnezeul vostru,
33. care mergea înaintea voastră pe drum ca să vă caute un loc unde să vă fixaţi tabăra: în foc în timpul nopţii, ca să vă arate drumul pe care să mergeţi, şi într-un nor în timpul zilei.
34. Domnul a auzit glasul cuvintelor voastre. S-a mâniat şi a jurat, zicând:
35. «Niciunul dintre oamenii acestei generaţii rele nu va vedea ţara [aceea] bună pe care am jurat că o voi da părinţilor voştri,
36. în afară de Cáleb, fiul lui Iefúne. El va vedea ţara în care a mers: le-o voi da lui şi fiilor lui, pentru că a rămas fidel Domnului».
37. Domnul s-a mâniat şi pe mine din cauza voastră şi a zis: «Nici tu nu vei intra în ea.
38. Iósue, fiul lui Nun, slujitorul tău, va intra în ea; întăreşte-l, căci el îl va face pe Israél s-o moştenească!
39. Şi copiii voştri despre care aţi zis: ‹Vor fi pradă›, şi fiii voştri care nu cunosc astăzi nici binele, nici răul, ei vor intra în ea. Lor le-o voi da şi ei o vor lua în stăpânire.
40. Dar voi, întoarceţi-vă şi plecaţi în pustiu, pe drumul spre Marea Roşie!».
41. Voi aţi răspuns şi mi-aţi zis: «Am păcătuit împotriva Domnului. Vom urca şi ne vom lupta aşa cum ne-a poruncit Domnul Dumnezeul nostru». Şi v-aţi încins fiecare cu armele de luptă şi v-aţi încumetat să urcaţi pe munte.
42. Domnul mi-a zis: «Spune-le: ‹Nu vă urcaţi şi nu vă luptaţi, căci eu nu sunt în mijlocul vostru, ca să nu fiţi bătuţi de duşmanii voştri› ».
43. Eu v-am spus, dar n-aţi ascultat. V-aţi răzvrătit împotriva cuvântului Domnului, v-aţi înfumurat să urcaţi pe munte.
44. Atunci, amoréii, care locuiesc pe muntele acela, au ieşit înaintea voastră şi v-au urmărit cum fac albinele; v-au bătut din Seír până la Hormá.
45. Atunci voi v-aţi întors şi aţi plâns înaintea Domnului, dar Domnul nu v-a ascultat glasul şi nu şi-a plecat urechea spre voi.
46. De aceea a trebuit să rămâneţi la Cádeş multe zile, atât cât aţi locuit acolo.