Cartea Psalmilor, 90
10. [Numărul] zilelor anilor noştri ajunge la şaptezeci, iar pentru cei în putere, la optzeci, însă, în cea mai mare parte, nu sunt decât trudă şi chin, pentru că trec repede şi noi ne ducem.
10. [Numărul] zilelor anilor noştri ajunge la şaptezeci, iar pentru cei în putere, la optzeci, însă, în cea mai mare parte, nu sunt decât trudă şi chin, pentru că trec repede şi noi ne ducem.
Psalmul 90 este o rugăciune atribuită lui Moise, care se reflectă asupra scurtității vieții umane și a eternității lui Dumnezeu. Moise îl roagă pe Dumnezeu să -și amintească fragilitatea ființei umane și să -i acorde înțelepciunea să trăiască în fiecare zi ca și cum ar fi ultima.
Locul de muncă 14:5: "Odată ce zilele tale sunt marcate, numărul lunilor tale este în mâinile tale; ai stabilit limitele pe care nu le poți depăși." Acest verset vorbește și despre limitarea timpului pe care fiecare persoană îl are pe acest pământ.
Psalmul 39:4-5: „Doamne, fă-mă să-mi cunosc sfârșitul și care este măsura zilelor mele, așa că știu cât de mult sunt fragil. În fața ta. De fapt, fiecare persoană, la fel de fermă, este doar O respirație. " Acest psalm este similar cu Psalmul 90, unde psalmistul vorbește despre brevetul vieții umane și despre nevoia de a recunoaște fragilitatea noastră în fața lui Dumnezeu.
Psalmul 102:24-27: „Eu spun:„ Dumnezeule, nu mă aprinde în mijlocul vieții mele, tu, ale cărui zile sunt din generație în generație. La început, ai găsit pământul și cerurile sunt lucrări ale mâinilor voastre. Ei vor pieri, dar veți rămâne; vor îmbătrâni ca îmbrăcămintea. Ca haine, le veți schimba și vor fi aruncate. " Acest psalm este o meditație asupra eternității lui Dumnezeu și temporalitatea creației.
Iacov 4:14: "Nici măcar nu știi ce se va întâmpla cu tine mâine! Care este viața ta? Ești ca ceața care apare pentru puțin timp și apoi se disipează." Iacov face un îndemn similar cu Psalmul 90, amintindu -ne de incertitudinea vieții și de nevoia de a avea încredere în Dumnezeu în toate circumstanțele.
Evrei 9:27: „În același mod, cum omul este destinat să moară o dată și după acea judecată”. Acest verset vorbește despre certitudinea morții și despre judecata care îi așteaptă pe toată lumea. Este o amintire a importanței de a trăi cu scop și sens în timp ce suntem aici.
“O amor sem temor torna-se presunção.” São Padre Pio de Pietrelcina
