Katolikus Biblia
 

Cartea profetului Isaía, 58

5. Oare ca acesta este postul care-mi place sau ziua când omul îşi umileşte sufletul? Să-şi aplece capul ca trestia, să-şi pună sac şi cenuşă? Acesta numeşti tu post şi zi plăcută Domnului?

Kapcsolódó versek Cartea profetului Isaía, 58:

Isaia 58 este un capitol care se ocupă de adevărata religiozitate și post care îi place lui Dumnezeu. Oamenii lui Israel își îndeplineau ritualurile religioase, dar nu practicau dreptatea și mila, ceea ce era adevăratul obiectiv al lui Dumnezeu. Prin urmare, profetul Isaia îndeamnă oamenii să trăiască o viață de dreptate și dragoste pentru aproapele și să se pocăiască de păcatele lor. Versurile de mai jos sunt legate de subiectele abordate în Isaia 58:

Proverbe 21:3: „A face dreptate și a judeca cu dreptatea este mai acceptabil pentru Domnul decât pentru a oferi sacrificii”. Acest verset arată că Domnul apreciază dreptatea mai mult decât ritualurile religioase.

Matei 9:13: "Dar du -te și am învățat ce înseamnă: mila vreau, nu sacrificiul. Căci nu am venit să -i numesc pe cei drepți, ci pe păcătoși, să se pocăiască." Isus citează un pasaj din Vechiul Testament pentru a sublinia importanța milosteniei și nu a sacrificiilor.

Iacov 1:27: „Religia pură și imaculată înaintea Dumnezeului nostru și a Tatălui este aceasta: să vizităm orfani și văduve în afecțiunile lor și să fie scutiți de corupția lumii”. Acest verset consolidează importanța practicii dreptății și milosteniei.

1 Ioan 3:17-18: „Acum, cel care are resurse din această lume și venind la fratele său să sufere nevoie și să-și închidă inima, cum poate dragostea lui Dumnezeu să rămână în el? Limba, dar pentru lucrări și în adevăr. - Acest verset îi îndeamnă pe creștini să -și arate dragoste pentru frații lor prin acțiunile lor.

Matei 25:40: „Și regele le va răspunde, terde, îți spun, ori de câte ori ai făcut -o unuia dintre frații mei, chiar și dintre cei mici pe care mi -ai făcut -o”. În acest verset, Isus învață că atunci când îi ajutăm pe ceilalți, îl slujim.





“É doce o viver e o penar para trazer benefícios aos irmãos e para tantas almas que, vertiginosamente, desejam se justificar no mal, a despeito do Bem Supremo.” São Padre Pio de Pietrelcina