Josué, 22

1. Josué convocou os rubenitas, os gaditas e a meia tribo de Manas­sés:

1. Atunci Iósue i-a chemat pe [fiii] lui Rubén, pe [fiii] lui Gad şi jumătatea din tribul lui Manáse

2. “Observastes – disse-lhes ele – tudo o que vos ordenou Moisés, servo do Senhor, e obedecestes a todos os mandamentos que vos dei.

2. şi le-a zis: „Voi aţi păzit tot ce v-a poruncit Moise, slujitorul Domnului, şi aţi ascultat de glasul meu în tot ce v-am poruncit.

3. Durante todo esse tempo, até o dia de hoje, não abando­nastes vossos irmãos, observando fielmente o mandamento do Senhor, vosso Deus.

3. Nu i-aţi părăsit pe fraţii voştri timp de multe zile, până astăzi; aţi păzit prescrierile poruncii Domnului Dumnezeului vostru.

4. Agora que o Senhor, vosso Deus, deu aos vossos irmãos o descanso que ele havia prometido, retomai o caminho de vossas tendas na terra que vos pertence, e que Moisés, servo do Senhor, vos deu além do Jordão.

4. Domnul Dumnezeul vostru le-a dat odihnă fraţilor voştri după cum le spusese. Acum întoarceţi-vă şi mergeţi la corturile voastre, în ţara pe care v-a dat-o în stăpânire Moise, slujitorul Domnului, dincolo de Iordán!

5. Tende muito cuidado, no entanto, de pôr em prática os mandamentos e as leis que vos prescreveu Moisés, servo do Senhor: amar o Senhor, vosso Deus, andar em todos os seus caminhos, guardar os seus mandamentos e unir-vos a ele, servindo de todo o vosso coração e de toda a vossa alma”.

5. Aveţi mare grijă numai să împliniţi porunca şi legea pe care v-a dat-o Moise, slujitorul Domnului: să-l iubiţi pe Domnul Dumnezeul vostru, să umblaţi pe toate căile lui, să păziţi poruncile lui, să vă alipiţi de el şi să-i slujiţi din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru!”.

6. Josué abençoou-os e os despediu, e eles voltaram para as suas tendas.

6. Iósue i-a binecuvîntat şi i-a lăsat [să plece ], iar ei au plecat la corturile lor.

7. Ora, Moisés tinha dado a uma meia tribo de Manassés uma parte em Basã; por isso, Josué deu à outra meia tribo uma parte entre seus irmãos ao ocidente, aquém do Jordão. Despedindo-os para as suas tendas, Josué deu-lhes esta bênção:

7. Moise dăduse unei jumătăţi din tribul lui Manáse [moştenire] în Basán, iar Iósue a dat celeilalte jumătăţi [moştenire] cu fraţii lor, dincoace de Iordán, la vest. Când Iósue i-a lăsat [să plece] la corturile lor, i-a şi binecuvântat

8. “Voltais para vossas tendas com grandes riquezas – numerosos rebanhos, prata e ouro, bronze e ferro, e vestidos em grande quantidade – e reparti com vossos irmãos os despojos de vossos inimigos”.

8. şi le-a zis: „Cu bogăţii multe vă întoarceţi la corturile voastre, cu foarte multe turme, cu argint, aur, bronz, fier şi foarte multă îmbrăcăminte. Împărţiţi cu fraţii voştri prada luată de la duşmanii voştri!”.

9. Os filhos de Rúben, de Gad e da meia tribo de Manassés separaram-se dos israe­litas em Silo, na terra de Canaã, e retomaram o caminho da terra de Galaad, terra cuja propriedade tinha recebido por mandamento do Senhor, transmitido a Moisés.

9. Fiii lui Rubén, fiii lui Gad şi jumătate din tribul lui Manáse s-au întors şi au mers de la fiii lui Israél, din Şílo – care este în ţara Canaán – în ţinutul Galaád, în ţara lor pe care au luat-o în stăpânire, după cuvântul Domnului [dat] prin Moise.

10. E, tendo chegado aos distritos do Jordão, que pertencem à terra de Canaã, os filhos de Rúben, de Gad, da meia tribo de Manassés levantaram, ali junto ao Jordão, um enorme altar, que se podia ver de longe.

10. Fiii lui Rubén, fiii lui Gad şi jumătate din tribul lui Manáse au ajuns la malul Iordánului, care este în ţara Canaán, şi au zidit acolo un altar lângă Iordán, un altar măreţ la înfăţişare.

11. Os israelitas, tendo ouvido que os filhos de Rúben, de Gad e da meia tribo de Manassés tinham levantado um altar defronte da terra de Canaã, na região do Jordão do lado dos israelitas,

11. Fiii lui Israél au auzit, zicându-se: „Iată, fiii lui Rubén, fiii lui Gad şi jumătate din tribul lui Manáse au zidit un altar în faţa ţării Canaánului, pe malurile Iordánului, în partea fiilor lui Israél!”.

12. reuniram-se todos em Silo para irem combater contra eles.

12. Fiii lui Israél au auzit şi au convocat toată adunarea fiilor lui Israél la Şílo ca să meargă la luptă împotriva lor.

13. Enviaram aos filhos de Rúben, de Gad e da meia tribo de Manassés, na terra de Galaad, o sacerdote Fineias, filho de Eleazar,

13. Fiii lui Israél i-au trimis la fiii lui Rubén, la fiii lui Gad şi la jumătatea tribului lui Manáse, în ţara Galaád, pe Pinhás, fiul lui Eleazár, preotul,

14. juntamente com dez príncipes, chefes de casas patriarcais, um chefe por tribo, sendo todos chefes de casas patriarcais entre os milhares de Israel.

14. şi zece căpetenii cu el, câte o căpetenie pentru fiecare casă părintească a fiecărui trib al lui Israél; toţi erau căpetenii ale caselor lor părinteşti între miile lui Israél.

15. Estes, chegando junto aos filhos de Rúben, de Gad e da meia tribo de Manassés, na terra de Galaad, disseram-lhes:

15. Au venit la fiii lui Rubén, la fiii lui Gad şi la jumătatea tribului lui Manáse, în ţara Galaád, şi le-au zis:

16. “Eis a mensagem da assembleia do Senhor: Que infidelidade é essa que cometeis contra o Deus de Israel, desviando-vos hoje do Senhor e levantando um altar, o que é presentemente um ato de revolta contra ele?

16. ,,Aşa spune toată adunarea Domnului: «Ce înseamnă infidelitatea aceasta pe care aţi săvârşit-o împotriva Dumnezeului lui Israél părăsind astăzi urmarea Domnului prin construirea unui altar, răzvrătindu-vă astăzi împotriva Domnului?

17. Porven­tura não nos basta o pecado de Fegor, do qual ainda hoje não estamos purificados, apesar do castigo que feriu a assembleia do Senhor? E vós vos desviais hoje do Senhor!

17. Este puţin păcatul lui Peór de care nu ne-am purificat până astăzi şi care a adus un flagel în adunarea Domnului,

18. Se vos revoltais hoje contra o Senhor, amanhã sua cólera se inflamará contra toda a assembleia de Israel.

18. şi voi părăsiţi astăzi urmarea Domnului? Dacă vă răzvrătiţi azi împotriva Domnului, mâine el se va mânia împotriva întregii adunări a lui Israél.

19. Se julgais que a terra de vossa herança é impura, passai para a terra que é a propriedade do Senhor, onde se acha sua morada, e instalai-vos no meio de nós; mas não vos revolteis contra o Senhor, nem contra nós, construindo outro altar além do altar do Senhor, nosso Deus.

19. Dacă ţara care este în stăpânirea voastră este impură, treceţi în ţara care este în stăpânirea Domnului, unde locuieşte cortul Domnului, şi luaţi-vă stăpânire între noi, dar nu vă răzvrătiţi împotriva Domnului şi nu vă răzvrătiţi împotriva noastră zidindu-vă un altar în afară de altarul Domnului Dumnezeului nostru!

20. Não houve uma explosão de cólera do Senhor contra toda a assembleia de Israel quando Acã, filho de Zaré, pecou contra o que estava votado ao interdito? E não foi só ele que pereceu por causa de seu crime”.

20. Nu a păcătuit Acán, fiul lui Zérah, împotriva [regulii] nimicirii? Iar mânia a căzut peste toată adunarea lui Israél şi el nu a pierit singur în păcatul său»”.

21. Os filhos de Rúben, de Gad e da meia tribo de Manassés responderam aos chefes dos milhares de Israel:

21. Fiii lui Rubén, fiii lui Gad şi jumătatea tribului lui Manáse le-au răspuns căpeteniilor între miile lui Israél:

22. “Deus Todo-poderoso, o Senhor Deus Todo-poderoso, o Senhor sabe, e Israel o saiba: se foi por espírito de revolta e por infidelidade para com o Senhor, que ele não nos poupe neste dia!...

22. „Dumnezeul dumnezeilor, Domnul, Dumnezeul dumnezeilor, Domnul ştie! Şi Israél să ştie! Dacă din răzvrătire sau din infidelitate [am făcut] împotriva Domnului, Domnul să nu ne vină în ajutor în ziua aceasta!

23. Se foi para desviar-nos do Senhor que levantamos um altar, e se foi para oferecermos sobre ele holo­caustos, oblações e sacrifícios de ações de graças, o Senhor mesmo nos peça conta disso!

23. Dacă ne-am zidit un altar ca să părăsim urmarea Domnului şi să aducem pe el arderi de tot şi ofrande sau ca să aducem pe el jertfe de împăcare, Domnul să ne ceară socoteală!

24. Se o fizemos, foi antes por temor de que vossos filhos digam um dia aos nossos: “Que tendes vós em comum com o Senhor, Deus de Israel?

24. Dar noi am făcut-o de teama acestui lucru: mâine fiii voştri le vor spune fiilor noştri: «Ce aveţi voi cu Domnul Dumnezeul lui Israél?

25. O Senhor pôs o rio Jordão como fronteira entre nós e vós, ó filhos de Rúben e de Gad: não tendes parte com o Senhor. E, desse modo, vossos filhos poderiam afastar os nossos do culto do Senhor.

25. Domnul a pus Iordánul hotar între noi şi voi, fiii lui Rubén şi fiii lui Gad: voi nu aveţi parte în Domnul!». Şi fiii voştri îi vor face pe fiii noştri să înceteze să se teamă de Domnul.

26. Por isso, combinamos entre nós: construamos um altar, não para holocaustos e sacrifícios,

26. Atunci ne-am zis: «Să ne zidim un altar, nu pentru arderi de tot, nici pentru jertfă:

27. mas para que seja um testemunho entre nós e vós, entre os nossos filhos e os vossos, de que prestamos culto ao Senhor em sua presença, oferecendo-lhe nossos holocaustos, nossos sacrifícios e nossas ações de graças, e para que os vossos filhos não digam amanhã aos nossos: vós não tendes parte com o Senhor.

27. ci ca o mărturie între noi şi voi, între urmaşii noştri de după noi, că să facem slujirea Domnului înaintea lui prin arderile noastre de tot, prin jertfele noastre şi prin jertfele noastre de împăcare, ca să nu spună fiii voştri mâine fiilor noştri: ‹Voi nu aveţi parte în Domnul›!».

28. Se, pois, amanhã eles nos falassem assim, a nós ou aos nossos descendentes, poderíamos responder-lhes: vede a forma do altar do Senhor que nossos pais construíram, não para holocaustos e sacrifícios, mas para servir de testemunho entre nós e vós.

28. Noi am zis: «Dacă va fi ca mâine să se spună către noi şi către generaţiile noastre», noi vom zice: «Iată modelul altarului pe care l-au făcut părinţii noştri, nu pentru ardere de tot şi nici pentru jertfă, ci ca mărturie între noi şi voi!».

29. Longe de nós o pensamento de querer revoltar-nos contra o Senhor, desviando-nos hoje dele por termos construído um altar para holocaustos, oblações e sacrifícios, fora do altar que está diante da morada do Senhor, nosso Deus!”.

29. Departe de noi să ne răzvrătim împotriva Domnului şi să părăsim astăzi urmarea Domnului prin zidirea unui altar pentru arderi de tot, pentru ofrande şi pentru jertfe, diferit de altarul Domnului Dumnezeului nostru care este înaintea sanctuarului său!”.

30. Tendo ouvido as palavras dos filhos de Rúben, de Gad e da meia tribo de Manassés, o sacerdote Fineias e os príncipes da assembleia, chefes dos milhares de Israel que o acompanhavam, deram-se por satisfeitos.

30. Când Pinhás, preotul, căpeteniile adunării şi căpeteniile între miile lui Israél care erau cu el au auzit cuvintele pe care le-au rostit fiii lui Rubén, fiii lui Gad şi fiii lui Manáse, li s-a părut bine.

31. Então o sacerdote Fineias, filho de Eleazar, disse aos filhos de Rúben, de Gad e de Manassés: “Reconhecemos hoje que o Senhor está no meio de nós, visto que não cometestes esse pecado contra ele, e salvastes assim os israelitas da mão do Senhor!”.

31. Pinhás, fiul lui Eleazár, preotul, le-a spus fiilor lui Rubén, fiilor lui Gad şi fiilor lui Manáse: „Astăzi am cunoscut că Domnul este în mijlocul nostru, pentru că nu aţi săvârşit infidelitatea aceasta împotriva Domnului. Şi i-aţi salvat pe fiii lui Israél din mâna Domnului”.

32. O sacerdote Fineias, filho de Eleazar, deixando os filhos de Rúben e de Gad, voltou com os príncipes da terra de Galaad para a terra de Canaã, para junto dos israelitas, e fez-lhes um relatório de tudo.

32. Pinhás, fiul lui Eleazár, preotul, şi căpeteniile s-au întors de la fiii lui Rubén şi de la fiii lui Gad, din ţara Galaád în ţara Canaán, la fiii lui Israél, cărora le-au adus ştirea.

33. Alegraram-se com isso, bendisseram a Deus e não pensaram mais em sair contra eles para devastar a terra habitada pelos filhos de Rúben e de Gad.

33. Lucrul acesta a fost plăcut în ochii fiilor lui Israél. Fiii lui Israél l-au binecuvântat pe Dumnezeu şi nu mai ziceau că merg împotriva lor la luptă ca să le prădeze ţara în care locuiau fiii lui Rubén şi fiii lui Gad.

34. Por isso, os filhos de Rúben e de Gad chamaram ao altar que tinham construído Ed, porque, disseram eles, “ele é testemunho entre nós de que o Senhor é o verdadeiro Deus”.

34. Fiii lui Rubén şi fiii lui Gad au numit altarul acela „`ëd”, căci [şi-au zis]: „el este martor între noi că Domnul este Dumnezeu”.