Bible Catholique
 

Cartea profetului Isaía, 57

8. În spatele uşii şi al uşorilor ai pus amintirea ta, departe de mine te-ai dezgolit, ai urcat şi ai lărgit aşternutul; ai făcut înţelegere cu ei şi ai iubit patul lor, privind la locul lor.

Versets liés à Cartea profetului Isaía, 57:

Isaia 57 este un capitol care vorbește despre idolatrie și infidelitatea Israelului, precum și despre promisiunea lui Dumnezeu de a aduce vindecare și mântuire poporului Său. Există, de asemenea, un avertisment pentru cei care au încredere în propria lor dreptate și ascultă de Dumnezeu. Iată cinci versete legate de aceste teme:

Proverbe 14:12: „Există un mod care pare corect pentru om, dar până la urmă duce la moarte”. Acest verset avertizează încrederea în propria noastră înțelepciune și înțelegere care poate duce la moarte spirituală.

Ieremia 2:13: „Căci oamenii mei au comis două rele: m -au abandonat sursa apei vii și au săpat cisterne, cisterne crăpate care nu rețin apa”. Aici, Ieremia vorbește despre infidelitatea Israelului de a căuta alte surse de apă, mai degrabă decât să aibă încredere în Dumnezeu, adevărata sursă de viață.

Osea 14:1: "Reveniți, O Israel, Domnului, Dumnezeul vostru. Păcatele Lui i -au dus la cădere!" Acest verset cheamă Israelul să se pocăiască și să se întoarcă la Dumnezeu, recunoscându -și vinovăția în căderea sa spirituală.

2 Cronicile 7:14: „Dacă poporul meu, care este numit după numele meu, se umilește, mă roagă și urmărește fața mea și se îndepărtează de căile lor rele, din cer, îi voi auzi, îi voi ierta păcatul și le voi vindeca pământul tău”. Acest verset oferă promisiunea lui Dumnezeu de vindecare și restaurare celor care se pocăiesc și se întorc la El.

Ezechiel 36:26: „Îți voi da o inimă nouă și îți voi pune un spirit nou; voi lua de la tine inima pietrei și îți voi da o inimă de carne”. Acest verset vorbește despre promisiunea lui Dumnezeu de a transforma inimile celor care apelează la el, înlocuind duritatea și frigul cu o inimă plină de dragoste și compasiune.





“Não se desencoraje, pois, se na alma existe o contínuo esforço de melhorar, no final o Senhor a premia fazendo nela florir, de repente, todas as virtudes como num jardim florido.” São Padre Pio de Pietrelcina