Deuteronômio, 1

1. Eis os discursos que Moisés dirigiu a todo o Israel, do outro lado do Jordão, no deserto, na planície que se estende defronte de Suf, entre Farã, Tofel, Labã, Haserot e Dizaab.

1. Acestea sunt cuvintele pe care le-a spus Moise întregului Israél dincoace de Iordán, în pustiu, în Arabáh, faţă în faţă cu Suf, între Parán, Tófel, Lában, Haţerót şi Di-Zaháb.

2. Desde Horeb até Cades Barne há uma distância de onze jornadas de marcha pelo caminho da montanha de Seir.

2. De la Hóreb, pe calea muntelui Seír, sunt unsprezece zile până la Cádeş-Barnéa.

3. No quadragésimo ano, no primeiro dia do décimo primeiro mês, dian­te dos israelitas, Moisés pronunciou todos os discursos que o Senhor lhe tinha ordenado dizer,

3. În al patruzecilea an, în luna a unsprezecea, în [ziua] întâi a lunii, Moise le-a vorbit fiilor lui Israél tot ce-i poruncise Domnul pentru ei.

4. depois de ter derrotado Seon, rei dos amorreus, que habitava em Hesebon, e Og, rei de Basã, que morava em Astarot e Edrai.

4. După ce i-au învins pe Sihón, regele amoréilor, care locuia la Heşbón, şi pe Og, regele Basánului, care locuia în Aştarót, la Edréi,

5. Do outro lado do Jordão, na terra de Moab, Moisés começou a expor a lei, dizendo:

5. dincoace de Iordán, în ţinutul Moábului, Moise a început să explice legea aceasta, zicând:

6. “O Senhor, nosso Deus, falou-nos nestes termos em Horeb: Tendes-vos demorado muito tempo neste monte.

6. „Domnul Dumnezeul nostru ne-a vorbit la Hóreb: «Destul aţi locuit pe muntele acesta.

7. Voltai e parti. Tomai o caminho do monte dos amorreus e das regiões vizinhas; ide às planícies, às montanhas, aos vales, ao Negueb, às costas do mar, à terra dos cananeus, ao Líbano e até o grande rio Eufrates.

7. Întoarceţi-vă şi plecaţi; mergeţi la muntele amoréilor şi în toate împrejurimile lui: în Arabáh, pe munte, şi Şefeláh, în Négheb, pe ţărmul mării, în ţara canaaneénilor şi în Libán, până la râul cel mare, râul Eufrát!

8. Eis que eu vos entrego esta terra. Ide e possuí a terra que jurei dar a vossos pais Abraão, Isaac e Jacó, a eles e à sua posteridade.

8. Iată, v-am pus ţara înainte; intraţi şi luaţi în stăpânire ţara pe care Domnul a jurat părinţilor voştri, lui Abrahám, lui Isáac şi lui Iacób, că le-o va da lor şi descendenţei lor după ei!».

9. Eu vos disse nessa mesma época: eu sozinho não posso tomar conta de vós.

9. În acel timp v-am spus: «Eu nu pot să vă port singur».

10. O Senhor, vosso Deus, vos multiplicou de tal modo que sois hoje tão numerosos como as estrelas do céu.

10. Domnul Dumnezeul vostru v-a înmulţit şi iată-vă, astăzi sunteţi la număr ca stelele cerului.

11. Que o Senhor, o Deus de vossos pais, vos multiplique mil vezes mais e vos abençoe como prometeu.

11. Domnul Dumnezeul părinţilor voştri să vă facă de o mie de ori pe atât şi să vă binecuvânteze, după cum a zis!

12. Como poderia eu sozinho encarregar-me de vós e levar o fardo de vossas contendas?

12. Cum voi putea să port singur necazurile voastre, poverile voastre şi certurile voastre?

13. Escolhei, de cada uma de vossas tribos, homens sábios, prudentes e experimentados, que eu ponha à vossa frente.

13. Luaţi bărbaţi înţelepţi, pricepuţi şi cunoscuţi din triburile voastre şi eu îi voi face căpetenii ale voastre!

14. Vós então me respondestes: ‘É uma boa coisa o que nos propões’.

14. Voi mi-aţi răspuns şi aţi zis: ‹Este un lucru bun ceea ce ai spus să facem›.

15. Tomei, pois, dentre vós, homens sábios e experimentados que pus à vossa frente como chefes de milhares, de centenas, de cinquentenas e de dezenas, bem como escribas em vossas tribos.

15. Am luat atunci pe căpeteniile triburilor voastre, bărbaţi înţelepţi şi cunoscuţi, şi i-am pus în fruntea voastră capi peste o mie, capi peste o sută, capi peste cincizeci şi capi peste zece, ca scribi pentru triburile voastre.

16. Nesse mesmo tempo, dei esta ordem aos vossos juízes: ‘Dai audiência aos vossos irmãos e julgai com equidade as questões de cada um deles com o seu irmão ou com o estrangeiro que mora com ele.

16. Am poruncit judecătorilor voştri în timpul acela: «Ascultaţi-i pe fraţii voştri şi judecaţi după dreptate între om şi fratele lui sau străin!

17. Não fareis distinção de pessoas em vossos julgamentos. Ouvireis o pequeno como o grande, sem temor de ninguém, porque o juízo é de Deus. Se uma questão vos parecer muito complicada, devereis apresentá-la a mim para que eu a ouça.

17. Să nu fiţi părtinitori la judecată; să ascultaţi pe cel mic ca şi pe cel mare; să nu vă temeţi de nimeni, căci judecata este a lui Dumnezeu! Când situaţia va fi prea grea pentru voi, să o aduceţi la mine şi o voi asculta!».

18. É assim que, naquele tem­po, vos ordenei tudo o que devíeis fazer’.”

18. V-am poruncit în acel timp toate lucrurile pe care să le faceţi.

19. “Depois partimos de Horeb para atravessar esse vasto e terrível deserto que vistes, do monte dos amorreus, como nos havia ordenado o Senhor, nosso Deus. E chegamos a Cades Barne.

19. Am plecat de la Hóreb şi am străbătut tot pustiul acela mare şi înfricoşător pe care l-aţi văzut pe drumul spre muntele amoréilor, după cum ne-a poruncit Domnul Dumnezeul nostru. Şi am venit la Cádeş-Barnéa.

20. Eu vos disse então: ‘Eis-vos chegados ao monte dos amorreus que o Senhor, nosso Deus, nos dá.

20. V-am zis: «Aţi ajuns la muntele amoréilor, pe care Domnul Dumnezeul nostru ni l-a dat.

21. Vê: O Senhor, teu Deus, te entrega a terra. Subi e possuí-a, como o prometeu o Deus de teus pais. Não tenhas medo; não te assustes’.*

21. Iată, Domnul Dumnezeul tău îţi pune ţara înainte; intră, ia-o în stăpânire, cum ţi-a spus Domnul Dumnezeul părinţilor tăi; nu te teme şi nu te înspăimânta!».

22. Vós vos aproximastes de mim e dissestes: ‘Enviemos homens adiante de nós, que explorem a terra e nos informem por que caminho devemos subir e para que cidades devemos ir’.

22. Voi v-aţi apropiat cu toţii de mine şi aţi zis: «Să trimitem oameni înaintea noastră ca să cerceteze ţara şi să ne aducă răspuns cu privire la drumul pe care vom intra în ea şi cu privire la cetăţile în care vom ajunge!».

23. Vosso parecer agradou-me, e escolhi dentre vós doze homens, um de cada tribo.

23. Lucrul acesta mi s-a părut bun. Am luat doisprezece oameni dintre voi, câte un om pentru fiecare trib.

24. Eles partiram, subiram as montanhas e chegaram ao vale de Escol, explorando a terra.

24. Ei au plecat, au urcat muntele şi au ajuns până la valea Eşcól şi au explorat [ţara].

25. Tomaram consigo frutos da terra e no-los trouxeram dizendo: ‘A terra, que nos dá o Senhor, nosso Deus, é boa’.

25. Au luat în mâini din roadele ţării şi ni le-au adus; ne-au adus răspuns şi au zis: «Ţara pe care ne-o dă Domnul Dumnezeul nostru este bună».

26. Mas não quisestes subir a ela, e fostes rebeldes ao mandamento do Senhor, nosso Deus.

26. Dar voi nu aţi vrut să intraţi în ea şi v-aţi răzvrătit împotriva cuvântului Domnului Dumnezeului vostru.

27. E murmurastes em vossas tendas, dizendo: ‘O Senhor tem-nos ódio e, por isso, nos tirou da terra do Egito para entregar-nos ao extermínio pelas mãos dos amorreus.

27. Aţi murmurat în corturile voastre şi aţi zis: «Pentru că Domnul ne urăşte, de aceea ne-a făcut să ieşim din ţara Egiptului, ca să ne dea pe mâna amoréilor să ne nimicească.

28. Para onde iremos? Nossos irmãos fizeram-nos perder a coragem quando nos disseram ter visto um povo maior e de estatura mais alta que a nossa, e cidades grandes e fortificadas, cujos muros se elevavam até o céu, e vimos até mesmo filhos de Enacim por lá’.

28. Unde să ne ducem? Fraţii noştri ne-au descurajat, zicând: ‹Poporul acela este un popor mai mare şi mai înalt decât noi; cetăţile sunt mari şi întărite până la cer; ba încă am văzut acolo şi fii de-ai lui Anác› ».

29. Eu, porém, vos respondi: ‘Não vos assusteis nem tenhais medo deles.

29. Eu însă v-am zis: «Nu vă înspăimântaţi şi să nu vă fie frică de ei!

30. O Senhor, vosso Deus, que marcha diante de vós, combaterá ele mesmo em vosso lugar, como sempre o fez sob os vossos olhos, no Egito

30. Domnul Dumnezeul vostru, care merge înaintea voastră, se va lupta el însuşi pentru voi, potrivit cu tot ce a făcut pentru voi sub ochii voştri în Egipt

31. e no deserto. No deserto, tu mesmo viste como o Senhor, teu Deus, te levou por todo caminho por onde andaste, como um homem costuma levar seu filho, até que chegásseis a esse lugar’.

31. şi în pustiu, acolo unde ai văzut că Domnul Dumnezeul tău te-a purtat cum poartă un om copilul său, pe tot drumul pe care aţi mers până când aţi ajuns în locul acesta».

32. E, apesar disso, não tivestes confiança no Senhor, vosso Deus,

32. Dar în această situație, nu a fost nimeni dintre voi care să creadă în Domnul Dumnezeul vostru,

33. o qual, procurando-vos um lugar onde acampar, marchava adiante de vós no caminho, de noite no fogo, para vos mostrar o caminho, e de dia na nuvem.

33. care mergea înaintea voastră pe drum ca să vă caute un loc unde să vă fixaţi tabăra: în foc în timpul nopţii, ca să vă arate drumul pe care să mergeţi, şi într-un nor în timpul zilei.

34. O Senhor, tendo ouvido o som de vossas palavras, encolerizou-se e fez este juramento:

34. Domnul a auzit glasul cuvintelor voastre. S-a mâniat şi a jurat, zicând:

35. ‘Nenhum dos homens desta geração perversa verá a boa terra que eu, com juramento, prometi dar a vossos pais,

35. «Niciunul dintre oamenii acestei generaţii rele nu va vedea ţara [aceea] bună pe care am jurat că o voi da părinţilor voştri,

36. exceto Caleb, filho de Jefoné. Este a verá, e eu darei a ele e a seus filhos o solo que ele pisou, porque cumpriu a vontade do Senhor’.

36. în afară de Cáleb, fiul lui Iefúne. El va vedea ţara în care a mers: le-o voi da lui şi fiilor lui, pentru că a rămas fidel Domnului».

37. Até contra mim se irritou o Senhor por causa de vós: tu tampouco – disse-me ele – entrarás nessa terra!

37. Domnul s-a mâniat şi pe mine din cauza voastră şi a zis: «Nici tu nu vei intra în ea.

38. É Josué, filho de Nun, que ali entrará. Anima-o, pois é ele que introduzirá Israel na possessão da terra.

38. Iósue, fiul lui Nun, slujitorul tău, va intra în ea; întăreşte-l, căci el îl va face pe Israél s-o moştenească!

39. Vossos filhinhos, dos quais dissestes que seriam a presa do deserto, e vossos filhos, que hoje ainda não sabem distinguir o bem do mal, estes entrarão; a eles darei a terra e a possuirão.

39. Şi copiii voştri despre care aţi zis: ‹Vor fi pradă›, şi fiii voştri care nu cunosc astăzi nici binele, nici răul, ei vor intra în ea. Lor le-o voi da şi ei o vor lua în stăpânire.

40. Quanto a vós, voltai para trás e parti para o deserto na direção do mar Vermelho.

40. Dar voi, întoarceţi-vă şi plecaţi în pustiu, pe drumul spre Marea Roşie!».

41. Vós respondestes-me: ‘Pecamos contra o Senhor. Vamos combater, como o Senhor, nosso Deus, nos ordenou’. E quando cada um de vós, tomando as suas armas, vos dispusestes inconsideradamente a marchar sobre o monte,

41. Voi aţi răspuns şi mi-aţi zis: «Am păcătuit împotriva Domnului. Vom urca şi ne vom lupta aşa cum ne-a poruncit Domnul Dumnezeul nostru». Şi v-aţi încins fiecare cu armele de luptă şi v-aţi încumetat să urcaţi pe munte.

42. o Senhor disse-me: ‘Dize-lhes: Não subais, não entreis em combate algum, porque não estou no meio de vós. Se o fizerdes, sereis vencidos por vossos inimigos’.

42. Domnul mi-a zis: «Spune-le: ‹Nu vă urcaţi şi nu vă luptaţi, căci eu nu sunt în mijlocul vostru, ca să nu fiţi bătuţi de duşmanii voştri› ».

43. Em vão vos referi todas essas palavras: não me ouvistes e tivestes a presunção de subir ao monte, a despeito das ordens do Senhor.

43. Eu v-am spus, dar n-aţi ascultat. V-aţi răzvrătit împotriva cuvântului Domnului, v-aţi înfumurat să urcaţi pe munte.

44. Então os amorreus que habitavam nessa montanha saíram contra vós, perseguiram-vos como abelhas e retalharam-vos desde Seir até Horma.

44. Atunci, amoréii, care locuiesc pe muntele acela, au ieşit înaintea voastră şi v-au urmărit cum fac albinele; v-au bătut din Seír până la Hormá.

45. Voltando, chorastes diante do Senhor, mas o Senhor não ouviu os vossos clamores, nem vos inclinou os seus ouvidos.

45. Atunci voi v-aţi întors şi aţi plâns înaintea Domnului, dar Domnul nu v-a ascultat glasul şi nu şi-a plecat urechea spre voi.

46. Por isso é que ficastes tanto tempo em Cades, como o sabeis.”

46. De aceea a trebuit să rămâneţi la Cádeş multe zile, atât cât aţi locuit acolo.