Romanos, 3

1. Em que, então, se avantaja o judeu? Ou qual é a utilidade da circuncisão?

1. Aşadar, care este privilegiul iudeului sau care este utilitatea circumcíziei?

2. Muita, em todos os aspectos. Principalmente porque lhes foram confiados os oráculos de Deus.

2. Este mare în toate privinţele. Mai întâi pentru că lor le-au fost încredinţate cuvintele lui Dumnezeu.

3. Mas então! Se alguns deles não foram fiéis, acaso a sua infidelidade destruirá a fidelidade de Deus?

3. Şi ce dacă unii au fost infideli? Oare infidelitatea unora anulează fidelitatea lui Dumnezeu?

4. De modo algum. Porque Deus há de ser reconhecido como veraz, e todo homem como mentiroso, segundo está escrito: Assim, serás reconhecido justo nas tuas palavras e vencerás, quando julgares (Sl 50,6).*

4. Nicidecum! Dumnezeu este vrednic de crezare, pe când orice om este mincinos, după cum este scris: „Ca să fii găsit drept în cuvintele tale şi să ieşi învingător atunci când eşti judecat”.

5. Portanto, se a nossa injustiça real­ça a justiça de Deus, que diremos então? Para falar como os homens: não é injusto Deus quando descarrega a sua cólera?

5. Dar dacă nedreptatea noastră arată dreptatea lui Dumnezeu, ce să zicem? Oare este nedrept Dumnezeu când îşi arată mânia? Vorbesc ca om.

6. Certo que não! De outra maneira, como julgaria Deus o mundo?

6. Nicidecum! Atunci, cum va judeca Dumnezeu lumea?

7. Mas, se a verdade de Deus brilha ainda mais para a sua glória por minha mentira, por que serei eu ainda julgado pecador?

7. Dar dacă prin minciuna mea [se arată] cu prisosinţă adevărul lui Dumnezeu spre gloria lui, atunci de ce mai sunt judecat ca păcătos?

8. Então, por que não faríamos o mal para que dele venha o bem, expressão que os caluniadores, falsamente, nos atribuem? É justo que estes tais sejam condenados.

8. Atunci să facem oare cele rele ca să rezulte cele bune, aşa cum ne bârfesc unii şi ne acuză că noi am fi spus? Condamnarea lor este dreaptă.

9. E então? Avantajamo-nos a eles? De maneira alguma. Pois já demonstramos que judeus e gregos estão todos sob o domínio do pecado, como está escrito:

9. Şi atunci? Avem noi vreun privilegiu? Nicidecum! Căci după cum am arătat mai înainte, şi iudeii, şi grecii sunt sub păcat,

10. Não há nenhum justo, não há sequer um.

10. după cum este scris: „Nu este drept nici măcar unul.

11. Não há um só que tenha inteligência, um só que busque a Deus.

11. Nu este nimeni înţelept, nu este nimeni care să-l caute pe Dumnezeu.

12. Extraviaram-se todos e todos se perverteram. Não há quem faça o bem, não há sequer um (Sl 13,lss).

12. Toţi au rătăcit, împreună s-au pervertit. Nu este nimeni care să facă binele, nu este nici măcar unul.

13. A sua garganta é um sepulcro aberto; com as suas línguas enganam; veneno de áspide está debaixo dos seus lábios (Sl 5,10; 139,4).

13. Gâtlejul lor este un mormânt deschis, cu limbile lor înşală, venin de viperă [iese] de pe buzele lor.

14. A sua boca está cheia de maldição e amargor (Sl 9,28).

14. Gura lor e plină de blestem şi amărăciune.

15. Os seus pés são velozes para derramar sangue.

15. Sunt sprinteni de picioare la vărsare de sânge.

16. Há destruição e ruína nos seus caminhos,

16. Ruină şi nenorocire e pe drumurile lor

17. e não conhecem o caminho da paz (Is 59,7s).

17. şi calea păcii nu o cunosc.

18. Não há temor a Deus diante dos seus olhos (Sl 35,2).

18. Înaintea ochilor lor nu există frică de Dumnezeu”.

19. Ora, sabemos que tudo o que diz a lei, di-lo aos que estão sujeitos à Lei, para que toda boca fique fechada e que o mundo inteiro seja reconhecido culpado diante de Deus.

19. Dar noi ştim că ceea ce spune Legea o spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gură să fie închisă şi toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu,

20. Porquanto pela obser­vância da Lei nenhum homem será justificado diante dele, porque a Lei se limita a dar o conhecimento do pecado.

20. aşa încât, prin faptele Legii, nu va fi justificat niciun om înaintea lui, căci prin Lege [vine] numai cunoaşterea păcatului.

21. Mas, agora, sem o concurso da lei, manifestou-se a justiça de Deus, atestada pela Lei e pelos profetas.

21. Acum însă, dreptatea lui Dumnezeu s-a revelat în afara Legii, fiind mărturisită de Lege şi de Profeţi,

22. Esta é a justiça de Deus pela fé em Jesus Cristo, para todos os fiéis (pois não há distinção;

22. acea dreptate a lui Dumnezeu care [vine] prin credinţa în Isus Cristos pentru toţi aceia care cred, căci nu este deosebire.

23. com efeito, todos pecaram e todos estão privados da glória de Deus),

23. De fapt, toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de gloria lui Dumnezeu,

24. e são justificados gratuitamente por sua graça; tal é a obra da redenção, realizada em Jesus Cristo.

24. dar sunt justificaţi în mod gratuit prin harul lui, prin răscumpărarea în Cristos Isus.

25. Deus o destinou para ser, pelo seu sangue, vítima de propiciação mediante a fé. Assim, ele manifesta a sua justiça; porque no tempo de sua paciência, ele havia deixado sem castigo os pecados anteriores.*

25. Pe acesta Dumnezeu l-a pus ca jertfă de ispăşire pentru ca, prin credinţa în sângele său, să-şi arate dreptatea trecând cu vederea păcatele din trecut

26. Assim, digo eu, ele manifesta a sua justiça no tempo presente, exercendo a justiça e justificando aquele que tem fé em Jesus.

26. în timpul îngăduinţei lui Dumnezeu, ca să arate dreptatea lui în timpul de acum, aşa încât să fie drept şi să-l justifice pe cel care crede în Isus.

27. Onde está, portanto, o motivo de se gloriar? Foi eliminado. Por qual Lei? Pela das obras? Não, mas pela Lei da fé.*

27. Unde este, aşadar, [motivul] de laudă? Este exclus! Prin care Lege? A faptelor? Nicidecum, ci prin Legea credinţei.

28. Porque julgamos que o homem é justificado pela fé, sem as observâncias da lei.

28. Căci noi credem că omul este justificat prin credinţă, fără faptele Legii.

29. Ou Deus só o é dos judeus? Não é também Deus dos pagãos? Sim, ele o é também dos pagãos.*

29. Sau este Dumnezeu numai al iudeilor? Nu şi al păgânilor? Ba da, şi al păgânilor,

30. Porque não há mais que um só Deus, o qual justificará pela fé os circuncisos e, também pela fé, os incircuncisos.

30. pentru că unul este Dumnezeul care justifică pe cel circumcis din credinţă şi pe cel necircumcis prin credinţă.

31. Destruímos então a Lei pela fé? De modo algum. Pelo contrário, damos-lhe toda a sua força.

31. Desfiinţăm deci Legea prin credinţă? Nicidecum! Dimpotrivă, întărim Legea.