Romanos, 4

1. Que vantagem diremos, pois, que conseguiu Abraão, nosso pai segundo a carne?

1. Aşadar, ce vom spune că a găsit Abrahám, protopărintele nostru după trup?

2. Porque, se Abraão foi justificado em virtude de sua observância, tem de que se gloriar; mas não diante de Deus.

2. Căci dacă Abrahám ar fi fost justificat din fapte, ar fi avut motiv de laudă, însă nu înaintea lui Dumnezeu.

3. Ora, que diz a Escritura? Abraão creu em Deus e isso lhe foi imputado em conta de justiça (Gn 15,6).

3. De fapt, ce spune Scriptura? „Abrahám a crezut în Dumnezeu şi i s-a considerat [aceasta] ca justificare”.

4. Ora, o salário não é gratificação, mas uma dívida ao trabalhador.

4. Dar celui care lucrează, salariul nu i se consideră ca dar, ci ca datorie.

5. Mas aquele que sem obra alguma crê naquele que justifica o ímpio, a sua fé lhe é imputada em conta de justiça.

5. Însă celui care nu lucrează, dar crede în cel care-l justifică pe cel nelegiuit, credinţa lui i se consideră ca justificare.

6. É assim que Davi proclama bem-aventurado o homem a quem Deus atribui justiça, independentemente das obras:

6. La fel, Davíd îl numeşte fericit pe omul căruia Dumnezeu îi dă justificarea fără fapte:

7. Bem-aventurados aqueles cujas iniquidades foram perdoadas e cujos pecados foram cobertos!

7. „Fericiţi cei cărora le sunt iertate nelegiuirile şi cărora le sunt acoperite păcatele.

8. Bem-aventurado o homem ao qual o Senhor não imputou o seu pecado (Sl 31,1s).

8. Fericit bărbatul căruia Domnul nu-i consideră păcatul”.

9. Essa bem-aventurança é somente para os circuncisos, ou também para os incircuncisos? Dizemos, com efeito, que a fé foi imputada a Abraão em conta de justiça.

9. Deci fericirea aceasta este numai pentru cel circumcis sau şi pentru cel necircumcis? Căci noi spunem: „i s-a considerat lui Abrahám credinţa ca justificare”.

10. Quando lhe foi ela imputada? Depois ou antes de sua circuncisão? Não depois, mas antes de ser circuncidado.

10. Aşadar, cum i-a fost considerată? Pe când era circumcis sau pe când era necircumcis? Nu când era circumcis, ci când era necircumcis.

11. Depois é que recebeu o sinal da circuncisão, como selo da justiça que tinha obtido pela fé antes de ser circuncidado. E assim se tornou o pai de todos os incircuncisos que creem, a fim de que também a estes seja imputada a justiça.*

11. El a primit semnul circumcíziei ca pe un sigiliu al justificării prin credinţa pe care o avea pe când era necircumcis, astfel încât el să fie părintele tuturor celor care cred fără să fie circumcişi, ca să li se considere şi lor justificarea,

12. Pai também dos circuncisos, que não só trazem o sinal, mas que acompanham as pegadas da fé que nosso pai Abraão possuía antes de ser circuncidado.

12. şi părintele circumcíziei pentru cei care [provin] din circumcízie, dar şi al celor care merg pe urmele credinţei părintelui nostru Abrahám, pe care a avut-o pe când era necircumcis.

13. Com efeito, não foi em virtude da Lei que a promessa de herdar o mundo foi feita a Abraão ou à sua posteridade, mas em virtude da justiça da fé.

13. Căci promisiunea că va deveni moştenitorul lumii i-a fost făcută lui Abrahám şi descendenţei lui nu prin Lege, ci prin justificarea din credinţă.

14. Porque, se a heran­ça é reservada aos observadores da Lei, a fé já não tem razão de ser e a promessa fica sem valor.

14. De fapt, dacă moştenitorii ar fi prin Lege, credinţa ar deveni inutilă, iar promisiunea ar fi anulată.

15. Porquanto a Lei produz a ira; e onde não existe Lei, não há transgressão.*

15. De fapt, Legea produce mânie. În schimb, unde nu este lege, nu este nici încălcarea ei.

16. Logo, é pela fé que alguém se torna herdeiro. Portanto, gratuitamente; e a promessa é assegurada a toda a posteridade de Abraão, não somente aos que procedem da Lei, mas também aos que possuem a fé de Abraão, que é pai de todos nós.

16. De aceea [promisiunea a fost făcută] prin credinţă, ca să fie din har şi ca promisiunea să rămână sigură pentru toată descendenţa: nu numai pentru cel care [provine] din Lege, ci şi pentru cel care [provine] din credinţa lui Abrahám, care este părintele nostru, al tuturor –

17. Em verdade, está escrito: Eu te constituí pai de muitas nações (Gn 17,5); (nosso pai, portanto) diante dos olhos daquele em quem acreditou, o Deus que dá vida aos mortos e chama à existência as coisas que estão no nada.*

17. după cum este scris: „Te-am pus părinte al multor neamuri” – înaintea lui Dumnezeu în care a crezut, care dă viaţă celor morţi şi cheamă la fiinţă cele ce nu sunt.

18. Esperando, contra toda a esperança, Abraão teve fé e se tornou pai de muitas nações, segundo o que lhe fora dito: Assim será a tua descendência (Gn 15,5).*

18. Sperând împotriva oricărei speranţe, el a crezut că va deveni părintele multor neamuri, după cum i se spusese: „Aşa va fi descendenţa ta”.

19. Não vacilou na fé, embora reconhecendo o seu próprio corpo sem vigor – pois tinha quase cem anos – e o seio de Sara igualmente amortecido.

19. Şi, fără a slăbi în credinţă, nu s-a uitat la trupul său aproape mort de acum – avea aproape o sută de ani – şi nici la sânul neroditor al Sárei,

20. Ante a promessa de Deus, não vacilou, não desconfiou, mas conservou-se forte na fé e deu glória a Deus.

20. n-a şovăit cu neîncredere, ci, în faţa promisiunii lui Dumnezeu, s-a întărit în credinţă dând glorie lui Dumnezeu,

21. Estava plenamente convencido de que Deus era poderoso para cumprir o que prometera.

21. convins pe deplin că cel care a făcut promisiunea poate s-o şi împlinească.

22. Eis por que sua fé lhe foi contada como justiça.

22. Pentru aceasta i s-a considerat ca justificare.

23. Ora, não é só para ele que está escrito que a fé lhe foi imputada em conta de justiça.

23. Dar ce a fost scris nu i s-a considerat numai pentru el,

24. É também para nós, pois a nossa fé deve ser-nos imputada igualmente, porque cremos naquele que dos mortos ressuscitou Jesus, nosso Senhor,

24. ci va fi considerat şi pentru noi care credem în cel care l-a înviat din morţi pe Domnul nostru Isus [Cristos],

25. o qual foi entregue por nossos pecados e ressuscitado para a nossa justificação.

25. care a fost dat [la moarte] pentru greşelile noastre, dar a înviat pentru ca noi să fim justificaţi.