Romanos, 9

1. Digo a verdade em Jesus Cristo, não minto; a minha consciência me dá testemunho pelo Espírito Santo:

1. Spun adevărul în Cristos, nu mint. Martor îmi este conştiinţa în Duhul Sfânt.

2. sinto grande pesar, incessante amargura no coração.

2. Mare îmi este întristarea şi nesfârşit chinul în inima mea.

3. Porque eu mesmo desejaria ser reprovado, separado de Cristo, por amor de meus irmãos, que são do mesmo sangue que eu, segundo a carne.

3. Căci aş dori să fiu eu însumi anátema de la Cristos pentru fraţii mei, rudele mele după trup.

4. Eles são os israelitas; a eles foram dadas a adoção, a glória, as alianças, a Lei, o culto, as promes­sas*

4. Aceştia sunt israelíţi, ale lor sunt înfierea şi gloria, alianţele şi Legea, cultul şi promisiunile;

5. e os patriarcas; deles des­cende Cristo, segundo a carne, o qual é, sobre todas as coisas, Deus bendito para sempre. Amém.

5. ai lor sunt patriarhii şi din ei [vine], după trup, Cristos, care este deasupra tuturor, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin.

6. Não quer dizer, porém, que a Palavra de Deus tenha falhado. Porque nem todos os que descendem de Israel são verdadeiros israelitas,*

6. Totuşi, nu [înseamnă] că astfel cuvântul lui Dumnezeu ar fi dat greş pentru că nu toţi cei care [se trag] din Israél sunt Israélul

7. como nem todos os descendentes de Abraão são filhos de Abraão; mas: É em Isaac que terás uma des­cendência que trará o teu nome (Gn 21,12).

7. şi nici că toţi descendenţii lui Abrahám sunt fiii lui, ci în Isáac va fi descendenţa ta.

8. Isto é, não são os filhos da carne que são filhos de Deus, mas os filhos da promessa é que serão considerados como descendentes.

8. Asta înseamnă că nu fiii trupului sunt fiii lui Dumnezeu, ci fiii promisiunii vor fi consideraţi ca descendenţă.

9. Realmente, a palavra da promessa é esta: Por este tempo virei, e Sara terá um filho (Gn 18,10).

9. De fapt, cuvântul promisiunii este acesta: „Voi veni cam pe timpul acesta şi Sára va avea un fiu”.

10. E não somente ela, senão também Rebeca, que concebeu (dois filhos) de um só homem, Isaac, nosso patriar­ca.

10. Dar nu numai ei, ci şi Rebécăi, având [gemeni] de la un singur om, Isáac, părintele nostru,

11. Antes mesmo que fossem nascidos, e antes que tivessem feito bem ou mal algum (para que fosse confirmada a liberdade da escolha de Deus,

11. mai înainte ca ei să se fi născut şi să fi săvârşit ceva bun sau rău, ca să rămână hotărârea alegerii lui Dumnezeu

12. que depende não das obras, mas daquele que chama), foi dito a Rebeca: O mais velho servirá o mais moço (Gn 25,23).

12. nu pentru fapte, ci din voinţa celui care cheamă, i s-a spus ei: „cel mai mare va sluji celui mai mic”,

13. Como está escrito: Amei Jacó, porém aborreci Esaú (Ml 1,3).

13. aşa cum este scris: „Pe Iacób l-am iubit, dar pe Esáu l-am urât”.

14. Que diremos, pois? Haverá injustiça em Deus? De modo algum!

14. Aşadar, ce vom spune? Nu cumva este nedreptate la Dumnezeu? Nicidecum!

15. Porque ele disse a Moisés: Farei misericórdia a quem eu fizer miseri­córdia; terei compaixão de quem eu tiver compaixão (Ex 33,19).

15. De fapt, el îi spune lui Moise: „Voi avea milă de cel de care voi avea milă şi mă voi îndura de cel de care mă voi îndura”.

16. Dessa forma, a escolha não depende daquele que quer, nem daquele que corre, mas da misericórdia de Deus.

16. Aşadar, acum [nu depinde] nici de cel care vrea, nici de cel care aleargă, ci de Dumnezeu cel îndurător,

17. Por isso, diz a Escritura ao faraó: Eis o motivo por que te suscitei, para mostrar em ti o meu poder e para que se anuncie o meu nome por toda a terra (Ex 9,16).

17. căci Scriptura îi spune Faraónului: „Tocmai pentru aceasta te-am înălţat, ca să arăt în tine puterea mea şi ca numele meu să fie vestit pe tot pământul”.

18. Portanto, ele tem misericórdia de quem quer, e endurece a quem quer.*

18. Aşadar, el are milă de cine vrea şi împietreşte pe cine vrea.

19. Tu me dirás talvez: “Por que ele ainda se queixa? Quem pode resistir à sua vontade?”.

19. Tu, însă, îmi vei spune: atunci de ce mai dojeneşte? Căci cine poate sta împotriva voinţei lui?

20. Mas quem és tu, ó homem, para contestar a Deus? Porventura o vaso de barro diz ao oleiro: “Por que me fizeste assim?”.

20. Dar cine eşti tu, omule, ca să faci obiecţii lui Dumnezeu? Nu cumva va spune un lucru către cel care l-a făcut: „De ce m-ai făcut astfel?”.

21. Ou não tem o oleiro poder sobre o barro para fazer da mesma massa um vaso de uso nobre e outro de uso vulgar?

21. Sau nu are olarul putere asupra lutului, ca să facă din aceeaşi pastă sau un vas de cinste, sau un vas pentru cele necuviincioase?

22. (Onde, então, está a injustiça) em ter Deus, para mostrar a sua ira e manifestar o seu poder, suportado com muita paciência os objetos de ira preparados para a perdição,*

22. Şi ce dacă Dumnezeu, voind să-şi arate mânia şi să-şi facă cunoscută puterea, a suportat cu atâta răbdare vasele mâniei destinate nimicirii

23. mostrando as riquezas da sua glória para com os objetos de misericórdia que, de antemão, preparou para a glória?

23. şi şi-a făcut cunoscută bogăţia gloriei sale faţă de vasele milostivirii pe care le-a pregătit dinainte pentru glorie?

24. (Esses somos nós, que ele chamou não só dentre os judeus, mas também dentre os pagãos.) É o que ele diz em Oseias:

24. Astfel ne-a chemat şi pe noi, nu numai dintre iudei, ci şi dintre păgâni,

25. Chamarei meu povo ao que não era meu povo, e amada a que não era amada.

25. aşa cum spune şi în Oséa: „Voi chema «Poporul meu» pe cel ce nu era poporul meu şi «Iubita mea» pe cea care nu era iubită,

26. E no lugar mesmo em que lhes foi dito: Vós não sois meu povo, ali serão chamados filhos de Deus vivo (Os 2,1).

26. iar în locul în care li s-a spus «voi nu sunteţi poporul meu», acolo vor fi chemaţi fii ai Dumnezeului celui viu”.

27. A respeito de Israel, exclama Isaías: Ainda que o número de filhos de Israel fosse como a areia do mar, só um resto será salvo;

27. Şi Isaía strigă despre Israél: „Chiar dacă ar fi numărul fiilor lui Israél ca nisipul mării, numai un rest va fi mântuit,

28. porque o Senhor realizará plenamente e prontamente a sua palavra sobre a terra (10,22s).

28. căci Domnul îşi va împlini pe deplin şi grabnic cuvântul său pe pământ”,

29. E ainda como predisse Isaías: Se o Senhor dos exércitos não nos tivesse deixado um rebento, ficaríamos como Sodoma, seríamos como Gomorra (Is 1,9).

29. şi după cum spusese Isaía mai înainte: „Dacă Domnul Sabaót nu ne-ar fi lăsat o descendenţă, am fi devenit ca Sodóma, ne-am fi asemănat cu Gomóra”.

30. Então, que diremos? Que os gentios, que não buscavam a justiça, alcançaram a justificação, a que vem da fé,

30. Deci ce vom spune? Păgânii, care nu urmăreau justificarea, au primit o justificare, şi încă justificare prin credinţă,

31. ao passo que Israel, que procurava uma Lei que desse a justificação, não a encontrou.

31. pe când Israél, care căuta Legea pentru justificare, nu a găsit Legea.

32. Por quê? Porque Israel a buscava como fruto não da fé, e sim das obras. E tropeçou na pedra do escândalo,

32. De ce? Pentru că nu o [urmărea] prin credinţă, ci ca şi cum [ar veni] din fapte. Ei s-au împiedicat de piatra de poticnire,

33. como está escrito: Eis que ponho em Sião uma pedra de escândalo, um rochedo que faz cair; quem nele crer não será confundido (Is 8,14; 28,16).

33. după cum este scris: „Iată, eu pun în Sión o piatră de poticnire şi o stâncă pentru cădere, dar cel care crede în el nu se va ruşina”.