Eclesiástico, 22

1. Ao preguiçoso é atirado esterco, só se fala dele com desprezo.*

1. Leneşul este considerat ca o piatră murdară, oricine fluieră spre dezonoarea lui.

2. O preguiçoso é apedrejado com excremento, quem o tocar sacudirá a mão.

2. Leneşul este considerat ca un boţ de balegă, oricine îl ridică îşi scutură mâna.

3. O filho mal-educado é a vergonha de seu pai, a filha semelhante não gozará de nenhuma consideração.

3. Ruşinea tatălui este naşterea unui [copil] needucat, iar cea a unei fiice este spre pagubă.

4. Uma jovem prudente é uma herança para o marido, mas a filha desavergonhada causa mágoa ao seu pai.*

4. Fiica inteligentă îşi va moşteni soţul, dar cea neruşinată este spre tristeţea celui care i-a dat naştere.

5. A mulher atrevida cobre de vergonha o pai e o marido; e é igual aos celerados: ambos a desprezam.

5. Cea obraznică face de ruşine şi tatăl, şi soţul şi va fi dispreţuită de amândoi.

6. Uma palavra inoportuna é música em dia de luto; a sabedoria, porém, emprega com oportunidade o chicote e a instrução.

6. O muzică în timp de jale este vorbirea nepotrivită, dar biciul şi disciplina, în orice timp, sunt înţelepciune.

7. Instruir um insensato é tornar a ajustar um vaso quebrado;

7. Copiii care au hrană pentru o viaţă bună ascund originea umilă a părinţilor lor.

8. falar a quem não ouve é como despertar alguém de um sono profundo.

8. Copiii care se laudă cu îngâmfare şi lipsă de educaţie întinează bunul renume al celor care i-au născut.

9. Falar da sabedoria com um insensato é conversar com alguém que está adormecendo; no fim da conversa ele dirá: “Que?”.

9. Cel care-l învaţă pe un nebun este ca unul care lipeşte un ciob sau ca unul care-l trezeşte pe cel căzut într-un somn adânc.

10. Chora sobre um morto, porque ele perdeu a luz; chora sobre um tolo, porque é falho de juízo.

10. Cel care discută cu un nebun este precum cel care discută cu unul care moţăie; la sfârşit îi va spune: „Ce-i?”.

11. Chora menos sobre um morto, porque ele achou o repouso;

11. Plângi pentru un mort, căci l-a părăsit lumina! Plângi pentru un nebun, căci l-a părăsit înţelegerea! Plângi mai degrabă pentru un mort, căci se odihneşte! Căci viaţa nebunului este mai rea decât moartea.

12. a vida criminosa do mau, porém, é pior do que a morte.

12. Jalea pentru un mort este de şapte zile, dar pentru un nebun şi un nelegiuit, toate zilele vieţii lor.

13. O luto por um morto dura sete dias, mas por um insensato e um ímpio, dura toda a sua vida.

13. Nu înmulţi cuvântul cu cel nepriceput şi nu te du la cel prost, căci, fiind prost, te va face de ruşine în toate! Păzeşte-te de el, ca să nu ai de suferit şi să nu te profanezi când el se va scutura. Întoarce-te de la el şi vei afla odihnă şi nu te vei scârbi de zăpăceala lui.

14. Não fales muito com um estulto; não convivas com o insensato.

14. Ce este mai greu decât plumbul şi care este numele lui, dacă nu „nebun”?

15. Acautela-te contra ele, para não seres incomodado; e não te mancharás com o contágio de seu pecado.

15. Nisipul, sarea şi o bucată de fier sunt mai uşor de purtat decât omul prost.

16. Afasta-te dele: encontrarás repouso, e a sua loucura não te causará mágoa.

16. O îmbinare de lemne legate într-o casă, la un cutremur, nu se desface, tot aşa inima întărită de o voinţă gândită nu se descurajează în timpul [de încercare].

17. O que há de mais pesado que o chumbo? E que outro nome dar-lhe a não ser o de insensato?

17. Inima susţinută de o gândire înţelegătoare este ca o podoabă de tencuială pe un perete neted.

18. É mais fácil carregar areia, sal ou uma barra de ferro, do que suportar o imprudente, o tolo e o ímpio.

18. Parii înfipţi pe un vârf de deal nu rezistă în faţa vântului, tot aşa inima intimidată din cauza gândirii nebuneşti nu rezistă în faţa oricărei frici.

19. Um encaixamento de madeira adaptado aos alicerces de um edifício não se desconjunta. Assim é o coração firmado por uma decisão bem amadurecida.

19. Cel care străpunge un ochi face să curgă lacrimile, iar cel care străpunge inima scoate la lumină sentimentul.

20. O desígnio de um homem sensato, em qualquer tempo que seja, não será alterado pelo temor.

20. Cel care aruncă în păsări cu piatra le alungă şi cel care-l jigneşte pe prieten rupe prietenia.

21. Como a estacada posta em lugar elevado e a parede sem argamassa não podem resistir à violência do vento,

21. Dacă ai scoate sabia împotriva prietenului, nu dispera, căci este cale de întoarcere!

22. assim um coração tímido, de pensamentos tolos, não pode resistir ao choque do temor.

22. Dacă deschizi gura împotriva prietenului, nu te speria: există împăcare, în afară de jignire, aroganţă, dezvăluirea tainei şi rana înşelăciunii: de toate acestea fuge orice prieten.

23. O coração medroso do insensato jamais tem temor em seus pensamentos; assim também o que não se apoia nos preceitos divinos.

23. Dobândeşte încrederea aproapelui când este în sărăcie, ca să te umpli împreună cu el de cele bune ale sale! Rămâi cu el în timpul strâmtorării, ca să ai parte împreună cu el de moştenirea lui! Aparenţa nu este de dispreţuit întotdeauna şi nici nu-i de mirare un bogat care nu are minte.

24. Quem machuca um olho, dele faz sair lágrimas; quem magoa um coração, nele excita a sensibilidade.

24. Înainte de foc sunt aburul cuptorului şi fumul; tot aşa, înainte de sânge sunt insultele.

25. Quem lança uma pedra aos pássaros os fará fugir; assim, quem insulta um amigo rompe a amizade.

25. Nu mă voi ruşina să acopăr un prieten şi nu mă voi ascunde de faţa lui.

26. Ainda que tenhas arrancado a espada contra o teu amigo, não desesperes; porque o regresso é possível.

26. Dacă mi se va întâmpla ceva rău din cauza lui, oricine aude se va păzi de el.

27. Ainda que tenhas dito contra ele palavras desagradáveis, não temas, porque a reconciliação é possível, salvo se se tratar de injúrias, afrontas, insolências, revelação de um segredo ou golpes à traição; em todos esses casos fugirá de ti o teu amigo.

27. Cine va da o pază gurii mele şi un sigiliu prevăzător pentru buzele mele, ca să nu cad din cauza lor şi gura mea să nu mă piardă?

28. Permanece fiel ao teu amigo em sua pobreza, a fim de te alegrares com ele na sua prosperidade.

28.

29. Permanece-lhe fiel no tempo da aflição, a fim de teres parte com ele em sua herança.

29.

30. O vapor e a fumaça elevam-se na fornalha antes do fogo; assim o homicídio e o derramamento de sangue são precedidos de injúrias, ultrajes e ameaças.

30.

31. Não me envergonharei de saudar um amigo, nem me esconderei da sua presença; e, se me acontecer algum mal por isso, eu o suportarei,

31.

32. mas quem o souber, dele desconfiará.

32.

33. Quem porá uma guarda à minha boca, e um selo inviolável nos meus lábios, para que eu não caia por sua causa, e para que minha língua não me perca?

33.