Eclesiástico, 2

1. Meu filho, se entrares para o serviço de Deus, permanece firme na justiça e no temor, e prepara a tua alma para a provação;

1. Fiule, dacă te apropii să-i slujeşti Domnului, pregăteşte-ţi sufletul pentru încercare!

2. humilha teu coração, espera com paciência, dá ouvidos e acolhe as palavras de sabedoria; não te perturbes no tempo da infelicidade,*

2. Îndreaptă-ţi inima şi fii perseverent, nu te grăbi în timpul pericolului!

3. sofre as demoras de Deus; dedica-te a Deus, espera com paciência, a fim de que no derradeiro momento tua vida se enriqueça.

3. Alipeşte-te de el şi nu sta departe, ca să fii mărit în cele din urmă ale tale!

4. Aceita tudo o que te acontecer. Na dor, permanece firme; na humilhação, tem paciência.

4. Primeşte tot ceea ce vine asupra ta şi fii îndelung răbdător în vicisitudinile umilinţei tale!

5. Pois é pelo fogo que se experimentam o ouro e a prata, e os homens agradáveis a Deus, pelo cadinho da humilhação.

5. Căci aurul se încearcă în foc, iar cei plăcuţi [Domnului], în cuptorul umilinţei. În boli şi în sărăcie, fii încrezător în el!

6. Põe tua confiança em Deus e ele te salvará; orienta bem o teu caminho e espera nele. Conserva o temor dele até na velhice.

6. Crede în el şi el îţi va veni în ajutor, îndreaptă căile tale şi speră în el!

7. Vós, que temeis o Senhor, esperai em sua misericórdia, não vos afasteis dele, para que não caiais;

7. Cei care vă temeţi de Domnul aşteptaţi îndurarea lui! Nu vă abateţi, ca să nu cădeţi!

8. vós, que temeis o Senhor, tende confiança nele, a fim de que não se desvaneça vossa recompensa.

8. Cei care vă temeţi de Domnul încredeţi-vă în el şi nu va lipsi răsplata voastră!

9. Vós, que temeis o Senhor, esperai nele; sua misericórdia vos será fonte de alegria.

9. Cei care vă temeţi de Domnul speraţi în cele bune, în bucuria veşnică şi în îndurare! Căci dar veşnic cu veselie este recompensa lui.

10. Vós, que temeis o Senhor, amai-o, e vossos corações se encherão de luz.

10. Priviţi la generaţiile din vechime şi vedeţi: este cineva care s-a încrezut în Domnul, şi a fost făcut de ruşine? Sau cineva care a rămas în teama de el, şi a fost părăsit? Sau cineva care l-a invocat, şi el l-a trecut cu vederea?

11. Considerai, meus filhos, as gerações humanas: sabei que nenhum daqueles que confiavam no Senhor foi confundido.

11. Pentru că Domnul este milostiv şi îndurător, iartă păcatele şi mântuieşte în timpul strâmtorării.

12. Pois quem foi abandonado após ter perseverado em seus mandamentos? Quem é aquele cuja oração foi desprezada?

12. Vai de inimile fricoase, de mâinile neglijente şi de păcătosul care umblă pe două căi!

13. Pois Deus é cheio de bondade e de misericórdia, ele perdoa os pecados no dia da aflição. Ele é o protetor de todos os que verdadeiramente o procuram.

13. Vai de inima neglijentă, căci nu crede; de aceea nu va fi ocrotită!

14. Ai do coração fingido, dos lábios perversos, das mãos malfazejas, do pecador que leva na terra uma vida de duplicidade;*

14. Vai de voi, care faceţi să piară răbdarea! Ce veţi face când vă va vizita Domnul?

15. ai dos corações tímidos que não confiam em Deus, e que Deus, por essa razão, não protege;

15. Cei care se tem de Domnul nu sunt neascultători faţă de cuvintele lui şi cei care-l iubesc păzesc căile sale.

16. ai daqueles que perderam a paciência, que saíram do caminho reto, e se transviaram nos maus caminhos.

16. Cei care se tem de Domnul vor căuta plăcerea lui, iar cei care-l iubesc se vor îndestula de lege.

17. Que farão eles quando o Senhor começar o exame?

17. Cei care se tem de Domnul îşi vor pregăti inimile şi înaintea lui îşi vor umili sufletele.

18. Aqueles que temem o Senhor não são incrédulos à sua palavra, e os que o amam permanecem em sua vereda.

18. Să cădem în mâinile Domnului, şi nu în mâinile oamenilor, căci precum este măreţia lui, tot aşa este şi îndurarea lui!

19. Aqueles que temem o Senhor procuram agradar-lhe, aqueles que o amam satisfazem-se na sua Lei.

19.

20. Aqueles que temem o Senhor preparam o coração, santificam suas almas na presença dele.

20.

21. Aqueles que temem o Senhor guardam os seus mandamentos, têm paciência até que ele lance os olhos sobre eles,

21.

22. dizendo: “Se não fizermos penitência, cairemos nas mãos do Senhor, e não nas mãos dos homens”,

22.

23. pois a misericórdia dele está na medida de sua grandeza.

23.