Fundar 384 Resultados para: Gura
I-a chemat la sine pe toţi slujitorii lui şi pe toate căpeteniile lui şi le-a dezvăluit secretul voinţei lui şi a decis cu gura lui toate relele pământului. (Cartea Iudítei 2, 2)
Ahiór, conducătorul tuturor fiilor lui Amón, i-a zis: „Ascultă, domnul meu, cuvântul din gura slujitorului tău şi-ţi voi face cunoscut adevărul despre poporul acesta care locuieşte pe muntele acesta şi stă aproape de tine! Nu va ieşi minciună din gura slujitorului tău. (Cartea Iudítei 5, 5)
S-au încununat cu [ramuri] de măslin ea şi cele care erau împreună cu ea, şi ea a mers înaintea întregului popor dansând şi conducând toate femeile. Toţi bărbaţii lui Israél o urmau înarmaţi, purtând cununi şi cântând imnuri cu gura lor. (Cartea Iudítei 15, 13)
Mardohéu a plecat şi a făcut conform cu tot ceea ce i-a poruncit Estéra. (17a) El s-a rugat Domnului, amintind toate faptele Domnului şi spunând: (17b) „Doamne, Doamne, regele tuturor, tu care stăpâneşti peste toate, în puterea ta sunt toate şi nu este nimeni care să se împotrivească ţie când vrei să îl eliberezi pe Israél! (17c) Tu ai făcut cerul şi pământul şi toate lucrurile minunate care sunt sub cer; tu eşti stăpânul tuturor şi nu este nimeni să ţi se împotrivească ţie, Doamne. (17d) Tu pe toate le cunoşti şi le ştii, Doamne, că nu din mândrie, nici din trufie, nici din dorinţă de glorie am făcut aceasta, că nu m-am plecat înaintea arogantului Amán. Căci mi-ar fi plăcut să-i sărut tălpile picioarelor pentru eliberarea lui Israél. (17e) Dar am făcut aceasta ca să nu pun gloria omului deasupra gloriei lui Dumnezeu şi să nu mă plec înaintea nimănui în afară de tine, Domnul meu, şi nu fac aceasta din trufie. (17f) Acum, Doamne Dumnezeule, regele şi Dumnezeul lui Abrahám, cruţă-l pe poporul tău! Căci [duşmanii] privesc la noi ca să ne distrugă şi să nimicească moştenirea ta de la început. (17g) Nu dispreţui partea ta pe care ai eliberat-o pentru tine din Egipt! (17h) Ascultă rugăciunea mea şi iartă moştenirii tale; schimbă plânsul nostru în veselie pentru ca, fiind în viaţă, să lăudăm numele tău, Doamne, şi nu închide gura celor care te laudă!”. (17i) Tot Israélul a strigat din [toată] puterea lui pentru că moartea lor le era înaintea ochilor. (17k) Şi regina Estéra şi-a căutat scăparea la Domnul, fiind cuprinsă de agonia morţii. Şi-a scos hainele ei de cinste, şi-a îmbrăcat haine de strâmtorare şi plâns, iar în locul miresmelor de măreţie şi-a presărat cenuşă şi gunoi, trupul şi l-a umilit foarte mult, iar orice loc al bucuriei l-a umplut cu şuviţe din părul ei şi l-a rugat pe Domnul Dumnezeul lui Israél, zicând: (17l) Domnul meu şi regele nostru, tu eşti unic; Ajută-mă pe mine, care sunt singură şi nu am pe nimeni să mă ajute în afară de tine! Căci pericolul meu este lângă mine. (17m) Am auzit de când m-am născut în tribul părinţilor mei că tu, Doamne, l-ai luat pe Israél dintre toate popoarele şi pe părinţii noştri, dintre toţi strămoşii lor, spre moştenire veşnică, şi le-ai făcut tot ceea ce le-ai spus. (17n) Noi am păcătuit înaintea ta şi ne-ai dat în mâinile duşmanilor noştri, pentru că i-am cinstit pe zeii lor: tu eşti drept, Doamne! (17o) Ei nu se mulţumesc cu amărăciunea sclaviei noastre, ci şi-au pus mâinile peste mâinile idolilor lor, ca să facă să piară hotărârea gurii tale, să nimicească moştenirea ta şi să închidă gura celor care te laudă şi să distrugă gloria ta şi a altarului tău; (17p) să deschidă gura popoarelor spre lauda celor deşarte şi un rege muritor să fie admirat în veci. (17q) Nu da, Doamne, sceptrul tău celor care nu sunt, ca să nu râdă de căderea noastră; întoarce planul lor împotriva lor şi fă-l de ruşine pe cel care ne-a dominat! (17r) Aminteşte-ţi, Doamne, fă-te cunoscut în timpul suferinţei noastre şi dă-mi curaj, rege al dumnezeilor şi stăpân al tuturor puterilor! (17s) Pune cuvânt potrivit în gura mea înaintea [acestui] leu şi schimbă inima lui spre ură faţă de prigonitorul nostru, spre pieirea lui şi a celor de aceeaşi gândire cu el! (17t) Pe noi scapă-ne din mâna lui şi ajută-mă pe mine, care sunt singură şi nu am pe nimeni în afară de tine, Doamne! (17u) Tu le cunoşti pe toate şi ştii că am urât cinstea celor nelegiuiţi şi că mi-e scârbă de patul celor necircumcişi şi al tuturor străinilor. (17w) Tu cunoşti necazul meu, că mi-e scârbă de semnul măreţiei mele care este pe capul meu în zilele când trebuie să apar; îl detest ca pe o zdreanţă de fiecare lună şi nu-l port în zilele liniştii mele. (17x) Slujitoarea ta nu a mâncat la masa lui Amán, nici nu am cinstit ospăţul regelui şi nici nu am băut vinul libaţiilor. (17y) Slujitoarea ta nu s-a bucurat, din ziua înălţării mele până acum, decât în tine, Doamne, Dumnezeul lui Abrahám. (17z) Dumnezeule, care eşti puternic peste toate, ascultă vocea celor fără de speranţă! Scapă-ne din mâna celor care ne fac rău şi eliberează-mă pe mine din teama mea! (Cartea Estérei 5, 17)
Regele s-a întors din grădina palatului în încăperea ospăţului de vin, iar Amán era căzut spre patul pe care era Estéra. Atunci regele a zis: „Vrea chiar să atenteze la regina care este cu mine în casă”. Şi cum a ieşit cuvântul din gura regelui, au acoperit faţa lui Amán. (Cartea Estérei 8, 8)
După aceea, Iob şi-a deschis gura şi şi-a blestemat ziua [naşterii]. (Cartea lui Iob 3, 1)
Cu atât mai mult, cei care locuiesc în case de lut şi au temelia în praf şi sunt roşi de gura moliei. (Cartea lui Iob 4, 19)
Este speranţă pentru cel sărac şi fărădelegea îşi închide gura. (Cartea lui Iob 5, 16)
De aceea, nici eu nu-mi voi ţine gura, voi vorbi în strâmtorarea sufletului meu, mă voi plânge în amărăciunea inimii mele. (Cartea lui Iob 7, 11)
până ce va umple gura ta de surâs şi buzele tale, de strigăt de bucurie. (Cartea lui Iob 8, 21)
Dacă aş fi drept, gura mea m-ar învinovăţi; de-aş fi neprihănit, el mă va declara vinovat. Cruzimea lui Dumnezeu (Cartea lui Iob 9, 20)
Căci nelegiuirea ta îţi învaţă gura şi alegi limba celor vicleni. (Cartea lui Iob 15, 5)
