1. Mardohéu a aflat tot ce se făcea, şi-a sfâşiat hainele, s-a îmbrăcat cu sac şi cenuşă, a ieşit în mijlocul cetăţii şi a strigat cu glas puternic şi amar.

2. A mers până la poarta regelui, pentru că nu se putea intra îmbrăcat în sac.

3. În toate provinciile, în fiecare loc unde erau făcute cunoscute cuvântul regelui şi decretul lui, era jale mare printre iudei, post, bocet şi vaiet; mulţi se prosternau în sac şi cenuşă.

4. Slujitoarele şi eunucii Estérei au venit şi i-au adus la cunoştinţă, iar regina s-a întristat foarte mult. A trimis haine ca să-l îmbrace pe Mardohéu şi să ia sacul de pe el, dar el nu a acceptat.

5. Atunci Estéra l-a chemat pe Hatác, [unul] dintre eunucii care stăteau în faţa ei, şi i-a poruncit [să meargă] la Mardohéu să afle ce se întâmplă şi din ce cauză.

6. Hatác a ieşit [să meargă] la Mardohéu în piaţa cetăţii care este înaintea porţii regelui.

7. Mardohéu i-a făcut cunoscut tot ce i se întâmplase şi suma de argint pe care Amán a zis că o va da vistieriilor regelui împotriva iudeilor ca să-i nimicească.

8. I-a dat copia decretului regelui care fusese dat la Súsa pentru a-i nimici ca să o vadă Estéra, să-i facă cunoscut şi să-i poruncească să meargă la rege ca să-l îmbuneze şi să caute [îndurare] de la el pentru poporul ei.

9. Hatác a venit şi i-a făcut cunoscute Estérei cuvintele lui Mardohéu.

10. Estéra i-a zis lui Hatác şi i-a poruncit [să-i spună] lui Mardohéu:

11. „Toţi slujitorii regelui şi poporul din provinciile regelui ştiu că orice bărbat sau femeie care intră la rege în curtea interioară şi care nu a fost chemat printr-o poruncă este dat la moarte; numai acela către care regele întinde sceptrul său de aur rămâne în viaţă. Dar eu nu am fost chemată să intru la rege de treizeci de zile”.

12. Ei i-au făcut cunoscute lui Mardohéu cuvintele Estérei.

13. Mardohéu a zis să i se răspundă Estérei: „Să nu crezi în sufletul tău că vei scăpa în casa regelui [numai tu] dintre toţi iudeii!

14. Căci dacă vei tăcea în acest timp, ajutorul şi eliberarea pentru iudei vor veni din alt loc acum, iar tu şi casa tatălui tău veţi pieri. Şi cine ştie dacă nu ai devenit regină pentru un astfel de timp?”.

15. Estéra a zis să-i răspundă lui Mardohéu:

16. „Mergi, adună-i pe toţi iudeii care se află în Súsa şi postiţi pentru mine! Nu mâncaţi şi nu beţi timp de trei zile şi [trei] nopţi! Şi eu, şi slujitoarele mele vom posti astfel. Aşa voi intra la rege – ceea ce nu este după lege – şi dacă e să pier, voi pieri”.

17. Mardohéu a plecat şi a făcut conform cu tot ceea ce i-a poruncit Estéra. (17a) El s-a rugat Domnului, amintind toate faptele Domnului şi spunând: (17b) „Doamne, Doamne, regele tuturor, tu care stăpâneşti peste toate, în puterea ta sunt toate şi nu este nimeni care să se împotrivească ţie când vrei să îl eliberezi pe Israél! (17c) Tu ai făcut cerul şi pământul şi toate lucrurile minunate care sunt sub cer; tu eşti stăpânul tuturor şi nu este nimeni să ţi se împotrivească ţie, Doamne. (17d) Tu pe toate le cunoşti şi le ştii, Doamne, că nu din mândrie, nici din trufie, nici din dorinţă de glorie am făcut aceasta, că nu m-am plecat înaintea arogantului Amán. Căci mi-ar fi plăcut să-i sărut tălpile picioarelor pentru eliberarea lui Israél. (17e) Dar am făcut aceasta ca să nu pun gloria omului deasupra gloriei lui Dumnezeu şi să nu mă plec înaintea nimănui în afară de tine, Domnul meu, şi nu fac aceasta din trufie. (17f) Acum, Doamne Dumnezeule, regele şi Dumnezeul lui Abrahám, cruţă-l pe poporul tău! Căci [duşmanii] privesc la noi ca să ne distrugă şi să nimicească moştenirea ta de la început. (17g) Nu dispreţui partea ta pe care ai eliberat-o pentru tine din Egipt! (17h) Ascultă rugăciunea mea şi iartă moştenirii tale; schimbă plânsul nostru în veselie pentru ca, fiind în viaţă, să lăudăm numele tău, Doamne, şi nu închide gura celor care te laudă!”. (17i) Tot Israélul a strigat din [toată] puterea lui pentru că moartea lor le era înaintea ochilor. (17k) Şi regina Estéra şi-a căutat scăparea la Domnul, fiind cuprinsă de agonia morţii. Şi-a scos hainele ei de cinste, şi-a îmbrăcat haine de strâmtorare şi plâns, iar în locul miresmelor de măreţie şi-a presărat cenuşă şi gunoi, trupul şi l-a umilit foarte mult, iar orice loc al bucuriei l-a umplut cu şuviţe din părul ei şi l-a rugat pe Domnul Dumnezeul lui Israél, zicând: (17l) Domnul meu şi regele nostru, tu eşti unic; Ajută-mă pe mine, care sunt singură şi nu am pe nimeni să mă ajute în afară de tine! Căci pericolul meu este lângă mine. (17m) Am auzit de când m-am născut în tribul părinţilor mei că tu, Doamne, l-ai luat pe Israél dintre toate popoarele şi pe părinţii noştri, dintre toţi strămoşii lor, spre moştenire veşnică, şi le-ai făcut tot ceea ce le-ai spus. (17n) Noi am păcătuit înaintea ta şi ne-ai dat în mâinile duşmanilor noştri, pentru că i-am cinstit pe zeii lor: tu eşti drept, Doamne! (17o) Ei nu se mulţumesc cu amărăciunea sclaviei noastre, ci şi-au pus mâinile peste mâinile idolilor lor, ca să facă să piară hotărârea gurii tale, să nimicească moştenirea ta şi să închidă gura celor care te laudă şi să distrugă gloria ta şi a altarului tău; (17p) să deschidă gura popoarelor spre lauda celor deşarte şi un rege muritor să fie admirat în veci. (17q) Nu da, Doamne, sceptrul tău celor care nu sunt, ca să nu râdă de căderea noastră; întoarce planul lor împotriva lor şi fă-l de ruşine pe cel care ne-a dominat! (17r) Aminteşte-ţi, Doamne, fă-te cunoscut în timpul suferinţei noastre şi dă-mi curaj, rege al dumnezeilor şi stăpân al tuturor puterilor! (17s) Pune cuvânt potrivit în gura mea înaintea [acestui] leu şi schimbă inima lui spre ură faţă de prigonitorul nostru, spre pieirea lui şi a celor de aceeaşi gândire cu el! (17t) Pe noi scapă-ne din mâna lui şi ajută-mă pe mine, care sunt singură şi nu am pe nimeni în afară de tine, Doamne! (17u) Tu le cunoşti pe toate şi ştii că am urât cinstea celor nelegiuiţi şi că mi-e scârbă de patul celor necircumcişi şi al tuturor străinilor. (17w) Tu cunoşti necazul meu, că mi-e scârbă de semnul măreţiei mele care este pe capul meu în zilele când trebuie să apar; îl detest ca pe o zdreanţă de fiecare lună şi nu-l port în zilele liniştii mele. (17x) Slujitoarea ta nu a mâncat la masa lui Amán, nici nu am cinstit ospăţul regelui şi nici nu am băut vinul libaţiilor. (17y) Slujitoarea ta nu s-a bucurat, din ziua înălţării mele până acum, decât în tine, Doamne, Dumnezeul lui Abrahám. (17z) Dumnezeule, care eşti puternic peste toate, ascultă vocea celor fără de speranţă! Scapă-ne din mâna celor care ne fac rău şi eliberează-mă pe mine din teama mea!





“Invoquemos sempre o auxílio de Nossa Senhora.” São Padre Pio de Pietrelcina