Deuteronômio, 32

1. “Estai atentos, ó céus, eu vou falar. E a terra ouça as palavras de minha boca.

1. „Plecaţi-vă urechea, cerurilor, şi voi vorbi, ascultă, pământule, cuvintele gurii mele!

2. Derrame-se como chuva a minha doutrina, espalhe-se como orvalho a minha palavra, como aguaceiro sobre os campos verdejantes, como chuvarada sobre a relva.

2. Să picure ca ploaia învăţătura mea, să se prelingă ca roua spusele mele, ca ploaia măruntă pe verdeaţă şi ca ploaia îmbelşugată pe iarbă!

3. Porque vou proclamar o nome do Senhor, dar glória ao nosso Deus!

3. Căci voi invoca Numele Domnului: Daţi glorie Dumnezeului nostru!

4. Ele é o Rochedo, perfeita é a sua obra, justos, todos os seus caminhos; é Deus de lealdade, não de iniquidade, ele é justo, ele é reto.*

4. El este Stânca; lucrarea lui este desăvârşită, căci toate căile lui sunt drepte; El este un Dumnezeu credincios şi nu este în el nedreptate, El este drept şi nepărtinitor.

5. Pecaram contra ele; já não são seus filhos, mas raça degenerada, geração perversa, depravada.

5. S-au răzvrătit împotriva lui: nu sunt copiii lui cei nelegiuiţi, generaţie încăpăţânată şi pervertită!

6. É assim que agradeceis ao Senhor, povo frívolo e insensato? Não é ele teu Pai, teu Criador, que te fez e te estabeleceu?

6. Aşa răspunzi tu Domnului, popor nebun şi fără pricepere? Nu este el tatăl tău, care te-a creat, te-a făcut şi te-a susţinut?

7. Lembra-te dos dias antigos, considera os anos das gerações passadas. Interroga teu pai e ele te contará; teus anciãos e eles te dirão.

7. Adu-ţi aminte de zilele din vechime, socoteşte anii, generaţie după generaţie, întreabă-l pe tatăl tău şi îţi va povesti, pe bătrânii tăi şi îţi vor spune!

8. Quando o Altíssimo dividia os povos e dispersava os filhos dos homens, fixou limites aos povos, segundo o número dos filhos de Deus.

8. Când Cel Preaînalt împărţea popoarelor moştenire, când îi împărţea pe fiii oamenilor, a fixat hotarele popoarelor după numărul fiilor lui Israél.

9. Entretanto, a parte do Senhor era o seu povo, Jacó, a porção de sua herança.

9. Căci moştenirea Domnului este poporul său, Iacób este partea lui de moştenire.

10. Em terra deserta o encontrou, entre bramidos de regiões desoladas, e o cercou de cuidados e o acalentou, e o guardou como a menina dos olhos!

10. El l-a găsit într-un ţinut pustiu, în dezordinea urletelor singurătăţii; l-a înconjurat, l-a instruit şi l-a îngrijit ca pe pupila ochilor.

11. Tal qual águia vigilante sobre o ninho, voando sobre os filhotes, ele estendeu as asas e o tomou e o transportou sobre sua plumagem.

11. Ca vulturul care îşi veghează cuibul, zboară deasupra puişorilor lui, îşi deschide aripile, îl ia şi îl poartă pe aripile sale.

12. Só o Senhor foi o seu guia; nenhum outro deus estava com ele.

12. Numai Domnul l-a călăuzit şi nu era cu el niciun dumnezeu străin.

13. Fê-lo galgar às alturas da terra, alimentou-o com os frutos do campo, deu-lhe a beber mel da rocha, óleo de pedra duríssima.

13. L-a făcut să urce pe înălţimile ţării, l-a hrănit cu roadele pământului, l-a făcut să soarbă miere din stâncă şi untdelemn din rocă de cremene,

14. A manteiga das vacas, o leite das ovelhas, a carne gorda dos cordeiros, dos carneiros de Basã e dos cabritos, com a fina flor do trigo. E bebeste como vinho puro o sangue das uvas.

14. untul de la vaci şi lapte de la oi, grăsimea mieilor şi a berbecilor din Basán şi a ţapilor, grâul cel mai bun şi i-a dat de băut vin, sânge de strugure.

15. Todavia, Jesurun engordou e recalcitrou. Estás gordo, robusto, vigoroso! E abandonou Deus que o criou, e desprezou o Rochedo de sua salvação.*

15. Ieşurun s-a îngrăşat şi a bătut din picior – te-ai îngrăşat, te-ai îngroşat şi te-ai rotunjit – l-a abandonat pe Dumnezeul care l-a făcut, a dispreţuit Stânca mântuirii sale.

16. Provocaram-lhe o ciúme com deuses estranhos, irritaram-no com abominações.

16. L-au făcut gelos cu [dumnezei] străini, l-au mâniat cu lucruri abominábile.

17. Sacrificaram a gênios que não são Deus, a divindades desconhecidas, novas, recém-chegadas, que vossos pais não veneraram.

17. Au adus jertfe demonilor care nu sunt dumnezeu, unor dumnezei pe care nu-i cunoşteau, [dumnezei] noi, veniţi de curând, pe care nu-i ştiau părinţii voştri.

18. Abandonaste o Rochedo que te gerou e esqueceste Deus que te formou!

18. Ai neglijat Stânca cea care te-a creat, l-ai uitat pe Dumnezeul care te-a născut.

19. Ao ver tais coisas, o Senhor indignou-se com seus filhos e suas filhas,

19. Domnul a văzut şi s-a indignat cu mânie pe fiii şi fiicele sale.

20. e disse: ‘Vou ocultar-lhes o meu rosto e ver o que lhes sucederá... Pois são uma geração perversa, filhos sem lealdade.

20. El a zis: «Îmi voi ascunde faţa de la ei şi voi vedea care le va fi sfârşitul. Căci sunt o generaţie perversă, fii în care nu este adevăr.

21. Excitaram o meu ciúme com coisas que não são deus, magoaram-me com suas idolatrias; também eu excitarei o seu ciúme com gente que não constitui um povo e os magoarei com uma nação insensata.*

21. Ei m-au provocat la gelozie prin ceea ce nu este dumnezeu, m-au mâniat cu deşertăciunile lor; eu îi voi provoca la gelozie prin ceea ce nu este popor, îi voi mânia printr-un popor neînsemnat.

22. Sim, acendeu-se o fogo da minha cólera, que arde até o mais profundo da habitação dos mortos; devora a terra e os seus produtos, e consome os fundamentos das montanhas.

22. Căci focul mâniei mele s-a aprins şi va arde până în adâncul Şeólului, va mistui pământul şi roadele lui, va cuprinde de flăcări temeliile munţilor.

23. Acumularei desgraças sobre eles, contra eles esgotarei minhas flechas.

23. Voi aduna rele peste ei şi voi termina săgeţile împotriva lor.

24. Serão extenuados pela fome, devorados pela febre e pela peste mortal. Incitarei contra eles o dente das feras e o veneno dos animais que rastejam pelo chão.

24. Vor fi secătuiţi de foame şi vor fi roşi de arsura şi molima distrugătoare. Voi trimite dinţii animalelor împotriva lor şi veninul târâtoarelor din ţărână.

25. Fora, a espada a semear a orfandade; dentro, um pavor de estarrecer tanto o adolescente como a jovem, tanto o menino de peito como o ancião.

25. Afară vor pieri de sabie şi înăuntru, de groază: şi tânărul, şi fecioara, şi sugarul, şi cel cărunt.

26. Eu teria prometido reduzi-los a pó, apagar sua lembrança do meio dos homens,

26. Am zis: ‹îi voi nimici; voi şterge amintirea lor de printre oameni,

27. caso não temesse (favorecer) os insultos do inimigo, e que seus adversários, iludindo-se, viessem a exclamar: ‘Poderosa é nossa mão; não foi o Senhor quem fez tudo isso!’.

27. dacă nu m-aş teme de dispreţul duşmanului, ca nu cumva să pretindă şi să zică: ‘mâinile noastre sunt ridicate, şi nu Domnul a făcut toate acestea’›.

28. Porque é uma nação insensata, desprovida de inteligência.

28. Căci ei sunt un popor care şi-a pierdut mintea şi nu este în ei pricepere.

29. Se fossem sábios, compreenderiam, e discerniriam aquilo que os espera.

29. Dacă ar fi fost înţelepţi, ar cugeta la aceste lucruri, şi-ar cunoaşte sfârşitul.

30. Como poderia um só homem perseguir mil, e dois pôr em fuga dois mil, se seu Rochedo não os tivesse vendido, se o Senhor não os tivesse entregado?

30. Cum ar urmări unul o mie şi doi ar fugări zece mii, dacă nu i-ar fi vândut Stânca, dacă Domnul nu i-ar fi predat?

31. Porque o rochedo deles não é como o nosso Rochedo; disso os nossos inimigos são testemunhas.

31. Căci stânca lor nu este ca Stânca noastră, până şi duşmanii noştri sunt judecători.

32. Suas videiras são das plantações de Sodoma e dos terrenos de Gomorra; suas uvas são venenosas, seus cachos, amargosos.

32. Ci viţa lor este din Sodóma şi din câmpiile Gomórei; strugurii lor sunt struguri otrăviţi, ciorchinii lor sunt amari.

33. O seu vinho é veneno de serpente, o mais terrível veneno de cobra!

33. Vinul lor este venin de şerpi, otravă cumplită de viperă.

34. Eis uma coisa que está guardada comigo, consignada nos meus segredos:

34. Oare nu este el ascuns la mine, sigilat în vistieriile mele?

35. a mim me pertencem a vingança e as represálias, para o instante em que o seu pé resvalar. Porque está próximo o dia da sua ruína e o seu destino se precipita.*

35. Ale mele sunt răzbunarea şi răsplata când piciorul lor se va clătina. Căci ziua nenoricirii lor se apropie şi ceea ce este pregătit pentru ei vine în grabă».

36. O Senhor fará justiça ao seu povo e terá compaixão dos seus servos, ao vê-los extenuados, desfeitos tanto o escravo como o homem livre.

36. Domnul va judeca poporul său şi va avea milă de slujitorii săi când va vedea că puterea mâinii lor a slăbit şi că nu mai este nici sclav, nici liber.

37. Dirá: ‘Onde estão os seus deuses – o rochedo em que confiavam –,

37. El va zice: «Unde sunt dumnezeii lor, stânca unde căutau refugiu?

38. que comiam a gordura dos seus sacrifícios e bebiam o vinho das suas libações? Levantem-se para vos socorrer; sejam eles vosso abrigo!

38. Ei care mâncau grăsimea jertfelor şi beau vinul jertfei lor de băutură. Să se ridice şi să vă ajute şi ei să fie apărarea voastră!

39. Reconhecei agora: eu só, somente eu sou Deus, e não há outro além de mim. Eu extermino e chamo à vida, eu firo e curo, e não há quem o arranque de minha mão.

39. Vedeţi acum că eu, eu sunt şi nu este dumnezeu în afară de mine. Eu fac să moară şi eu fac să trăiască, eu rănesc şi eu vindec şi nu este nimeni care să vă salveze din mâna mea.

40. Levanto a minha mão para o céu e digo: tão certo como eu vivo eternamente,

40. Căci îmi ridic mâna spre cer şi zic: ‹Viu sunt eu pentru totdeauna!›.

41. quando afiar a minha espada reluzente e tomar a minha aljava, me vingarei dos meus inimigos e darei a paga aos que me odeiam;

41. Când îmi voi ascuţi fulgerul sabiei şi mâna mea va lua judecata, mă voi răzbuna pe duşmanii mei şi-i voi răsplăti pe cei care mă urăsc.

42. embriagarei de sangue as minhas flechas, minha espada se saciará de carne, do sangue das vítimas e dos prisioneiros, das cabeças dos chefes inimigos’.

42. Voi îmbăta săgeţile mele cu sânge şi sabia mea se va hrăni cu carne, cu sângele celor căzuţi şi al captivilor, cu capetele căpeteniilor duşmanului».

43. Louvai, ó nações, o seu povo, porque vingará o sangue dos seus servos; tomará vingança dos seus adversários e purificará a sua terra e o seu povo.”*

43. Tresăltaţi de bucurie, popoare, pentru poporul lui, pentru că el răzbună sângele slujitorilor săi şi se va răzbuna împotriva duşmanilor lui. Va face ispăşire pentru pământul lui şi pentru poporul său”.

44. Moisés, juntamente com Josué, filho de Nun, veio e proferiu todas as palavras desse cântico aos ouvidos do povo.

44. Moise a venit şi a spus toate cuvintele cântării acesteia în auzul poporului. El şi Iósue, fiul lui Nun.

45. Quando acabou de proferir todas as palavras a todo o Israel,

45. Moise a terminat de spus toate aceste cuvinte întregului Israél:

46. disse-lhes: “Aplicai os vossos corações a todos os preceitos que hoje vos dou, prescrevei-os a vossos filhos, a fim de que pratiquem cuidadosamente todas as palavras desta lei.

46. „Puneţi-vă la inimă toate cuvintele pe care eu le aduc ca mărturie împotriva voastră astăzi! Să le porunciţi fiilor voştri să le ţină şi să împlinească toate cuvintele acestei legi.

47. Ela não é para vós coisa de somenos importância, mas é vossa própria vida. É por ela que prolongareis os vossos dias na terra que ides possuir, depois de passardes o Jordão”.

47. Căci nu este un lucru zadarnic pentru voi: este viaţa voastră. Datorită acestui lucru vă veţi lungi zilele pe pământul spre care treceţi Iordánul ca să-l luaţi în stăpânire”.

48. Nesse mesmo dia, o Senhor disse a Moisés:

48. Domnul i-a spus lui Moise în aceeaşi zi:

49. “Sobe à montanha de Abarim, o monte Nebo, que está na terra de Moab, defronte de Jericó, e contempla a terra de Ca­naã, cuja posse dou aos filhos de Israel.

49. „Urcă pe muntele acesta, Abarím, pe muntele Nebó, care este în ţara Moáb, în dreptul Ierihónului, şi priveşte ţara Canaán, pe care o dau fiilor lui Israél ca proprietate!

50. Morrerás sobre essa montanha em que vais subir, e serás reunido aos teus, como o teu irmão Aarão morreu sobre o monte Hor e foi reunido aos seus,

50. Tu vei muri pe muntele pe care urci şi vei fi adăugat la poporul tău, după cum Áaron, fratele tău, a murit pe muntele Hor şi a fost adăugat la poporul lui,

51. porque pecastes contra mim no meio dos israelitas, nas águas de Meriba, em Cades, no deserto de Sin, e não me santificastes no meio dos filhos de Israel.

51. pentru că nu aţi avut încredere în mine în mijlocul fiilor lui Israél la apele de la Meríba din Cádeş, în pustiul Țin, şi pentru că nu m-aţi sfinţit în mijlocul fiilor lui Israél.

52. Verás, pois, defronte de ti a terra que darei aos israelitas, mas não entrarás nela”.

52. Tu vei vedea de departe ţara, dar nu vei intra în ţara pe care o dau fiilor lui Israél”.