Katholische Bibel
 

Evanghelia după sf. Marcu, 8

27. (Mt 16,13-20; Lc 9,18-21) Isus şi discipolii săi au plecat spre satele Cezaréii lui Fílip. Pe drum i-a întrebat pe discipolii săi, spunându-le: „Cine spun oamenii că sunt eu?”.

Verse im Zusammenhang mit Evanghelia după sf. Marcu, 8:

Capitolul 8 din Cartea lui Mark începe cu istoria mâncării celor patru mii, unde Isus a înmulțit șapte pâine și niște pești pentru a hrăni o mulțime de oameni. Atunci Iisus și discipolii săi călătoresc în regiunea Bethsaida, unde vindecă un orb. Atunci Isus îi întreabă discipolii săi: „Și voi, cine spunem că sunt?” (Marcu 8:29). Petru răspunde că El este Hristos, iar Isus îi avertizează, astfel încât să nu spună nimănui despre El. Atunci Isus învață despre suferința, moartea și învierea lui. Mai jos sunt cinci versete legate de subiectele abordate în St. Mark 8.

Psalmul 146:8: „Domnul dă o vedere orbului, Domnul ridică măcelul, Domnul iubește pe cei drepți”. Acest verset evidențiază capacitatea lui Dumnezeu de a vindeca orbirea, care se referă la istoria vindecării orbului în Marcu 8.

Isaia 35:5-6: „Atunci ochii orbului se vor deschide și urechile surdului vor fi deschise. Acest verset se referă, de asemenea, la vindecarea orbului, surdului și șchiopului și ilustrează capacitatea lui Dumnezeu de a face minuni.

Matei 16:16: „Simon Petru a răspuns: Tu ești Hristos, Fiul Dumnezeului cel viu”. Acest verset este similar cu relatarea mărcii 8:29, unde Petru îl recunoaște pe Isus ca Mesia.

Luca 9:23: „Și el a spus tuturor, dacă cineva vrea să vină după mine, să se refuze, să -și ia crucea în fiecare zi și să mă urmeze”. Acest verset se referă la discuția lui Isus despre propria sa suferință, moarte și înviere în Marcu 8:31-33.

Matei 28:6: "El nu este aici; s -a ridicat, așa cum a spus. Vino să vezi unde se află." Acest verset se referă la învierea lui Isus și consolidează mesajul pe care Isus l-a împărtășit cu discipolii săi în Marcuta 8:31-33 despre propria sa moarte și înviere.





“Amar significa dar aos outros – especialmente a quem precisa e a quem sofre – o que de melhor temos em nós mesmos e de nós mesmos; e de dá-lo sorridentes e felizes, renunciando ao nosso egoísmo, à nossa alegria, ao nosso prazer e ao nosso orgulho”. São Padre Pio de Pietrelcina