1. (Mt 21,23-27; Mc 11,27-33) Într-una din zile, pe când învăţa poporul în templu [şi predica] vestea cea bună au venit arhiereii şi cărturarii, împreună cu bătrânii,

2. şi i-au spus: „Spune-ne cu ce putere faci acestea sau cine este acela care ţi-a dat această putere!”.

3. Atunci el, răspunzând, le-a zis: „Vă voi pune şi eu o întrebare. Spuneţi-mi:

4. botezul lui Ioan era din ceruri sau de la oameni?”!

5. Ei însă discutau între ei, spunând: „Dacă spunem: «Din ceruri», el va spune: «De ce nu aţi crezut în el?».

6. Iar dacă spunem: «De la oameni», tot poporul ne va ucide cu pietre, pentru că ei sunt convinşi că Ioan este un profet”.

7. Şi au răspuns că nu ştiau de unde era.

8. Iar Isus le-a spus: „Nici eu nu vă spun cu ce putere fac acestea”.

9. (Mt 21,33-46; Mc 12,1-12) Atunci a început să spună mulţimii această parabolă: „Un om a plantat o vie, a dat-o în arendă unor viticultori şi a plecat într-o călătorie pe un timp îndelungat.

10. La timpul cuvenit, a trimis un servitor la viticultori ca să-i dea din rodul viei; dar viticultorii, după ce l-au bătut, l-au trimis cu [mâinile] goale.

11. A mai trimis şi un alt servitor, dar ei l-au bătut şi pe acesta, l-au necinstit şi l-au trimis cu [mâinile] goale.

12. A trimis un al treilea, dar ei l-au bătut până la sânge şi l-au alungat.

13. Atunci stăpânul viei a spus: «Ce voi face? Îl voi trimite pe fiul meu cel iubit, poate de el le va fi ruşine».

14. Însă viticultorii, văzându-l, discutau unii cu alţii, zicând: «Acesta este moştenitorul; să-l ucidem pentru ca moştenirea lui să fie a noastră!».

15. Şi aruncându-l afară din vie, l-au ucis. Ce le va face oare stăpânul viei?

16. Va veni şi-i va ucide pe viticultorii aceia, iar via o va da altora”. Auzind ei acestea, au zis: „Să nu se întâmple!”.

17. Iar el, privindu-i, le-a spus: „Atunci ce înseamnă ceea ce s-a scris: «Piatra pe care au dispreţuit-o constructorii, aceasta a devenit piatră unghiulară?».

18. Oricine cade pe piatra aceea se va zdrobi, iar peste oricine cade ea, va fi zdrobit”.

19. Cărturarii şi arhiereii căutau să pună mâna pe el chiar în ceasul acela, căci înţeleseseră că pentru ei spusese parabola aceasta, dar se temeau de popor.

20. (Mt 22,15-22; Mc 12,13-17) Şi urmărindu-l cu atenţie, au trimis spioni care se prezentau ca fiind drepţi, ca să-l prindă cu vreun cuvânt şi să-l dea pe mâna autorităţii şi a puterii guvernatorului.

21. Ei l-au întrebat: „Învăţătorule, ştim că vorbeşti şi înveţi cu dreptate şi nu ţii cont de înfăţişare, ci înveţi calea lui Dumnezeu după adevăr.

22. Ne este permis sau nu să dăm tribut Cezárului?”.

23. El însă, cunoscând viclenia lor, le-a spus:

24. „Arătaţi-mi un dinár! Ale cui sunt imaginea şi inscripţia?”. Ei au răspuns: „Ale Cezárului”.

25. Atunci le-a spus: „Daţi-i, aşadar, Cezárului ceea ce este al Cezárului şi lui Dumnezeu, ceea ce este al lui Dumnezeu!”.

26. Astfel, nu l-au putut prinde cu niciun cuvânt în faţa poporului, ci, uimiţi de răspunsul lui, au tăcut.

27. (Mt 22,23-33; Mc 12,18-27) Apoi au venit la el unii dintre saducei, care spun că nu este înviere, şi l-au întrebat:

28. „Învăţătorule, Moise a scris: «Dacă cineva are un frate căsătorit care moare fără să aibă copii, fratele lui să ia femeia şi să ridice urmaşi fratelui său!».

29. Erau deci şapte fraţi. Primul, luându-şi soţie, a murit fără copii.

30. Cel de-al doilea

31. şi cel de-al treilea au luat-o [de soţie]. Şi toţi cei şapte au murit şi nu au lăsat copii.

32. În cele din urmă, a murit şi femeia.

33. Aşadar, la înviere, căruia dintre ei îi va fi soţie femeia? Pentru că toţi şapte au avut-o de soţie”.

34. Isus le-a răspuns: „Fiii lumii acesteia se însoară şi se mărită;

35. însă cei consideraţi vrednici să dobândească lumea cealaltă şi învierea din morţi nu se vor însura şi nici nu se vor mărita,

36. pentru că nu mai pot de acum să moară; sunt asemenea îngerilor şi sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii.

37. Iar că morţii învie, o arată şi Moise [în relatarea] despre rug, când îl numeşte pe Domnul:«Dumnezeul lui Abrahám, Dumnezeul lui Isáac şi Dumnezeul lui Iacób».

38. Dumnezeu nu este al celor morţi, ci al celor vii, întrucât toţi trăiesc pentru el”.

39. Unii dintre cărturari, răspunzând, i-au zis: „Învăţătorule, bine ai vorbit!”.

40. Şi nu mai îndrăzneau să-l întrebe nimic.

41. (Mt 22,41-45; Mc 12,35-37) Dar el le-a zis: „Cum spun ei că Cristos este Fiul lui Davíd?

42. Pentru că însuşi Davíd spune în Cartea Psalmilor: «Domnul a spus Domnului meu: aşază-te la dreapta mea

43. până când voi pune pe duşmanii tăi scăunel sub picioarele tale!».

44. Aşadar, Davíd îl numeşte Domn; cum poate fi fiul său?”.

45. (Mt 23,6-7; Mc 12,38-40) În timp ce tot poporul îl asculta, le-a spus discipolilor:

46. „Fiţi atenţi la cărturarii cărora le place să umble în haine lungi, cărora le place să fie salutaţi prin pieţe, [să ocupe] primele locuri în sinagogi şi locurile dintâi la ospeţe!

47. Ei devorează casele văduvelor şi se prefac că se roagă îndelung: vor primi o condamnare mai aspră”.





“Se quisermos colher é necessário não só semear, mas espalhar as sementes num bom campo. Quando as sementes se tornarem plantas, devemos cuidá-las para que as novas plantas não sejam sufocadas pelas ervas daninhas.” São Padre Pio de Pietrelcina