1. Există o mustrare care nu este la timp şi există cel care tace: acesta este inteligent.

2. E mai bine să mustri decât să te mânii.

3. Cine recunoaşte va fi cruţat de defecte.

4. Ca dorinţa unui eunuc de a deflora o tânără, la fel este cel care face judecată cu forţa.

5. Există cineva care tace şi este aflat înţelept şi este cineva urât din cauza vorbăriei multe.

6. Există cineva care tace pentru că nu are răspuns şi există cineva care tace ştiind [când e] timpul potrivit.

7. Omul înţelept va tăcea până la momentul potrivit, dar fanfaronul şi nepriceputul scapă momentul.

8. Cel care abundă în cuvânt va deveni abominábil şi cine vrea să se impună va fi urât. Cum e bine ca acela care este mustrat să arate convertire, tot aşa tu, dacă vei fugi de păcatul voluntar.

9. Există avantaj în cele rele pentru om şi câştig, spre pierdere.

10. Există dăruire care nu-ţi aduce avantaj şi există dăruire care [aduce] răsplată dublă.

11. Există pierdere din cauza gloriei şi există cineva care, după umilire, îşi înalţă capul.

12. Există cineva care cumpără multe cu puţin şi cineva care le plăteşte de şapte ori.

13. Cel înţelept în cuvinte se face pe sine agreat, dar favorurile celor nebuni se vor risipi.

14. Dăruirea celui nepriceput nu-ţi va fi de folos la fel ca a celui invidios, din cauza constrângerii sale, căci ochii lui sunt interesaţi.

15. El îţi va da puţin şi te va jigni mult, îşi va dechide gura ca un crainic. Astăzi îţi va da cu împrumut şi mâine îţi va cere înapoi: odios este un astfel de om.

16. Cel nebun va zice: „Nu am niciun prieten şi nu este recunoştinţă pentru binefacerile mele”.

17. Cei care mănâncă pâine cu ei sunt răi de gură. De câte ori şi mulţi îşi vor bate joc de el! Căci cel care are nu primeşte cu sentimentul just şi când nu are, la fel îi este indiferent.

18. Alunecarea de pe pavaj este mai bună decât cu limba, tot la fel căderea celor răi va ajunge în grabă.

19. Omul lipsit de graţie este ca un mit nepotrivit, în gura celor needucaţi va continua [să fie].

20. Din gura celui nebun nu este acceptată parabola, căci nu o spune la timpul ei.

21. Există cineva împiedicat să păcătuiască din cauza lipsei şi, când se va odihni, nu va avea remuşcări [s-o facă].

22. Există cineva care-şi pierde sufletul din cauza ruşinii, şi, în faţa unui nepriceput, se pierde.

23. Există cineva care promite un favor unui prieten din ruşine, dar şi-l face duşman pe degeaba.

24. Pată rea este în om minciuna şi în gura celor needucaţi va continua [să fie].

25. Mai bine un hoţ decât cel care perseverează în minciună: amândoi vor moşteni pieirea.

26. Obiceiul omului mincinos este dezonoarea şi ruşinea lui va fi cu el continuu.

27. Cel înţelept în cuvinte va ieşi în faţă şi omul inteligent este plăcut celor mari.

28. Cel care lucrează pământul îşi înalţă grămada [recoltei], iar celui plăcut celor mari i se va ierta nedreptatea.

29. Cadourile şi darurile orbesc ochii celor înţelepţi şi, ca o botniţă pe gură, ele deturnează reproşurile.

30. Înţelepciunea ascunsă şi comoara invizibilă: ce folos din amândouă?

31. Mai bine omul care-şi ascunde nebunia decât omul care-şi ascunde înţelepciunea.

32. Mai bine răbdarea neabătută în căutarea Domnului decât vizitiul nestăpânit al propriei vieţi.




“A pessoa que nunca medita é como alguém que nunca se olha no espelho e, assim, não se cuida e sai desarrumada. A pessoa que medita e dirige seus pensamentos a Deus, que é o espelho de sua alma, procura conhecer seus defeitos, tenta corrigi-los, modera seus impulsos e põe em ordem sua consciência.” São Padre Pio de Pietrelcina