Cartea a doua a Cronicilor, 20

1. După aceea, fiii lui Moáb şi fiii lui Amón şi, cu ei, câţiva din Maón au venit la luptă împotriva lui Iosafát.

2. Au venit şi i-au făcut cunoscut lui Iosafát, zicând: „A venit împotriva ta o mare mulţime de dincolo de mare, din Arám; iată, sunt la Haţéţon-Támar, adică En-Ghédi!”.

3. Iosafát a fost cuprins de teamă, a hotărât să-l caute pe Domnul şi a declarat un post pentru întregul Iúda.

4. Iúda s-a adunat să-l cheme pe Domnul şi au venit şi din cetăţile lui Iúda să-l caute pe Domnul.

5. Iosafát a stat [în picioare] în mijlocul adunării lui Iúda şi a Ierusalímului, în casa Domnului, înaintea curţii celei noi.

6. Şi a zis: „Doamne Dumnezeul părinţilor noştri, oare nu eşti tu Dumnezeu în ceruri şi nu stăpâneşti tu peste toate domniile popoarelor? Oare nu sunt în mâna ta tăria şi puterea? Nimeni nu poate să stea înaintea ta.

7. Oare nu eşti tu Dumnezeul nostru, care i-ai alungat pe locuitorii ţării acesteia dinaintea poporului tău, Israél, şi nu i-ai dat-o tu descendenţei lui Abrahám, care te iubeşte pentru totdeauna?

8. Ei au locuit în ea şi au construit în ea un sanctuar pentru numele tău, zicând:

9. «Dacă va veni peste noi vreun rău, sabie sau judecată, ciumă sau foamete, vom veni înaintea acestei case şi înaintea feţei tale, – căci numele tău este în casa aceasta – vom striga către tine din necazul nostru, iar tu ne vei asculta şi ne vei elibera».

10. Acum, iată, fiii lui Amón, ai lui Moáb şi cei din muntele Seír, la care i-ai dat lui Israél să meargă atunci când venea din ţara Egiptului, – căci s-au abătut de la ei şi nu i-au nimicit –

11. iată-i cum ne răsplătesc, venind să ne alunge din moştenirea ta pe care tu ne-ai dat-o în stăpânire!

12. Dumnezeul nostru, oare nu vei face judecată împotriva lor? Căci noi nu avem putere înaintea acestei mari mulţimi care vine împotriva noastră. Noi nu ştim ce să facem, iar ochii noştri sunt [îndreptaţi] spre tine!”.

13. Întregul Iúda stătea înaintea Domnului: pruncii, soţiile şi fiii lor.

14. Duhul Domnului a venit în mijlocul adunării peste Iahaziél, fiul lui Zaharía, fiul lui Benáia, fiul lui Ieiél, fiul lui Matanía, un levít dintre fiii lui Asáf.

15. [Iahaziél] a zis: „Fiţi atenţi, voi cei din întregul Iúda, locuitorii din Ierusalím şi tu, rege Iosafát! Aşa vă vorbeşte Domnul: «Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi înaintea acestei mari mulţimi, căci lupta nu este a voastră, ci a lui Dumnezeu!

16. Mâine, coborâţi împotriva lor! Iată, ei vin pe urcuşul Ţiţ; îi veţi găsi la capătul torentului, în faţa pustiului Ieruel».

17. Nu voi veţi avea de luptat cu această ocazie: voi aşezaţi-vă, staţi şi vedeţi eliberarea Domnului, care este cu voi! Iúda şi Ierusalím, nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi! Mâine ieşiţi înaintea lor şi Domnul va fi cu voi!”.

18. Iosafát s-a plecat cu faţa la pământ, iar întregul Iúda şi locuitorii Ierusalímului au căzut înaintea Domnului ca să se închine Domnului.

19. Leviţii dintre fiii lui Chehát şi dintre fiii lui Córe s-au ridicat să-l laude pe Domnul Dumnezeul lui Israél cu glas tare şi puternic.

20. S-au sculat dimineaţa şi au ieşit spre pustiul Técoa. În timp ce ieşeau, Iosafát a stat [în picioare] şi le-a zis: „Ascultaţi-mă, Iúda şi voi, locuitori ai Ierusalímului! Credeţi în Domnul Dumnezeul vostru şi veţi fi întăriţi! Aveţi încredere în profeţii lui şi veţi avea succes!”.

21. Apoi s-a sfătuit cu poporul şi a stabilit cântăreţi pentru Domnul ca să-l laude în sfântă splendoare. Când ieşeau înaintea armatei, spuneau: „Preamăriţi-l pe Domnul, căci veşnică este îndurarea lui!”.

22. În momentul când au început să cânte cu bucurie şi să-l laude, Domnul a pus o capcană împotriva fiilor lui Amón, ai lui Moáb şi ai celor din muntele Seír care veniseră împotriva lui Iúda şi au fost bătuți

23. Fiii lui Amón şi ai lui Moáb s-au ridicat împotriva locuitorilor din muntele Seír ca să-i distrugă şi să-i nimicească. După ce au terminat cu locuitorii din Seír, s-au ajutat unul pe altul să se nimicească.

24. Iúda a venit pe înălţimea spre pustiu; s-a întors spre mulţime şi, iată, erau cadavre căzute la pământ şi nu scăpase nimeni!

25. Iosafát şi poporul său au mers să ia prada de la ei. Au găsit multe bunuri, haine şi obiecte preţioase. Au strâns mai mult decât puteau duce şi timp de trei zile au adunat prada, pentru că era multă.

26. A patra zi, s-au adunat la Émec-Beracá, pentru că acolo îl binecuvântaseră pe Domnul. De aceea au dat acelui loc numele de Émec-Beracá până azi.

27. Toţi oamenii din Iúda şi din Ierusalím, cu Iosafát în frunte, s-au întors la Ierusalím cu bucurie, căci Domnul le dăduse bucurie asupra duşmanilor lor.

28. Au intrat în Ierusalím în sunet de alăute, de harpe şi de trâmbiţe, până la casa Domnului.

29. Groaza lui Dumnezeu a fost asupra tuturor domniilor pământului când au auzit că Domnul a luptat împotriva duşmanilor lui Israél.

30. Domnia lui Iosafát a fost liniştită şi Dumnezeul lui i-a dat odihnă de jur împrejur.

31. Iosafát a devenit rege peste Iúda. Avea treizeci şi cinci de ani când a devenit rege şi a domnit douăzeci şi cinci de ani la Ierusalím. Numele mamei sale era Azubá, fiica lui Şilhí.

32. El a mers pe calea tatălui său, Asá, şi nu s-a abătut de la ea, făcând ceea ce este plăcut în ochii Domnului.

33. Numai că înălţimile nu le-a îndepărtat şi poporul încă nu avea inima statornică faţă de Dumnezeul părinţilor lor.

34. Celelalte fapte ale lui Iosafát, cele dintâi şi cele de pe urmă, iată-le scrise între Faptele lui Iehú, fiul lui Hanáni, care face parte din Cartea Regilor lui Israél.

35. După aceea, Iosafát, regele lui Iúda, s-a aliat cu Ahazía, regele lui Israél, care lucra cu răutate.

36. S-a unit cu el ca să facă corăbii care să meargă la Tarşíş. Şi au făcut corăbii la Éţion-Ghéber.

37. Eliezér, fiul lui Dodóva din Maréşa, a profeţit împotriva lui Iosafát şi a zis: „Pentru că te-ai aliat cu Ahazía, Domnul ţi-a sfărâmat lucrarea”. Corăbiile au fost sfărâmate şi n-au putut să meargă la Tarşíş.