Encontrados 31 resultados para: averea
Averea celor bogaţi este cetatea lor întărită, dar distrugerea celor săraci este sărăcirea lor. (Cartea Proverbelor 10, 15)
Nu foloseşte averea în ziua mâniei, dar dreptatea scapă de la moarte. (Cartea Proverbelor 11, 4)
Lenea nu-şi frige vânatul, dar averea preţioasă a omului este hărnicia. (Cartea Proverbelor 12, 27)
Averea fără trudă se împuţinează, dar cel care adună cu mâna o măreşte. (Cartea Proverbelor 13, 11)
Cel bun lasă moştenire nepoţilor, iar averea celui care păcătuieşte este păstrată pentru cel drept. (Cartea Proverbelor 13, 22)
Averea celui bogat este cetatea puterii sale, în închipuirea lui e ca un zid înălţat. (Cartea Proverbelor 18, 11)
Casa şi averea sunt moştenire de la părinţi, dar soţia prudentă este de la Domnul. (Cartea Proverbelor 19, 14)
Cel care-şi înmulţeşte averea prin dobândă şi camătă adună pentru cel care se îndură de săraci. (Cartea Proverbelor 28, 8)
Omul care iubeşte înţelepciunea îi face bucurie tatălui său, dar cel care este prieten al prostituatelor îşi distruge averea. (Cartea Proverbelor 29, 3)
Cine iubeşte argintul nu se satură de argint şi cine iubeşte averea nu-i va ajunge. Şi aceasta este o deşertăciune. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 5, 9)
Apele mari nu pot să stingă iubirea nici râurile s-o spele. Dacă un om şi-ar da toată averea casei sale pentru iubire, ar fi dispreţuit. (Cartea Cântarea Cântărilor 8, 7)
Până a primi, se sărută mâna [celui care dă] şi se umileşte glasul [când se vorbeşte] despre averea aproapelui; dar la timpul restituirii, se trage de timp, se răspunde cu vorbe nepăsătoare şi se dă vina pe timpul [prea scurt]. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 29, 5)