1. Cine iubeşte disciplina iubeşte cunoaşterea, dar cine urăşte reproşul este un prost.

2. Cel bun obţine favoare de la Domnul, dar pe omul planurilor [rele] îl face vinovat.

3. Omul nu se stabilizează prin vinovăţie, iar rădăcina celor drepţi nu va fi smulsă.

4. Femeia de valoare este cununa soţului ei, dar cea neruşinată este ca putregaiul în oasele sale.

5. Gândurile celor drepţi sunt judecată, dar abilitatea celor vinovaţi este înşelăciune.

6. Cuvintele celor vinovaţi sunt o capcană pentru [a vărsa] sânge, dar gura celor drepţi îi salvează.

7. Cei vinovaţi sunt răsturnaţi şi nu mai există, dar casa celor drepţi rămâne în picioare.

8. Omul este lăudat pentru prudenţa lui, dar cel cu inima perversă este dispreţuit.

9. Este mai bun unul dispreţuit, dar care are un sclav, decât unul onorat, dar lipsit de pâine.

10. Cel drept îşi cunoaşte animalele, dar măruntaiele celor vinovaţi sunt crude.

11. Cel care-şi lucrează pământul se satură de pâine, dar cine umblă după deşertăciuni este sărac cu inima.

12. Cel vinovat tânjeşte după vânatul celor răi, dar rădăcina celor drepţi dă [rod].

13. Vinovăţia buzelor este o capcană pentru cel rău, dar cel drept iese din strâmtorare.

14. Omul se satură de bunăstare din rodul gurii şi fiecăruia i se întoarce răsplata mâinilor.

15. În ochii nebunului, calea lui este dreaptă, dar înţeleptul ascultă de sfaturi.

16. Nebunul îşi face cunoscută ziua indignarea, dar cel isteţ îşi ascunde ocara.

17. Cel care răsuflă adevărul face cunoscut ceea ce e drept, dar mărturia celor mincinoşi este înşelăciune.

18. Cel care flecăreşte este ca străpungerea sabiei, dar limba celor înţelepţi vindecă.

19. Buzele adevărului sunt întărite pentru totdeauna, dar limba mincinoasă este [doar] pentru o clipă.

20. Înşelăciune este în inima celor care plănuiesc răul, iar bucuria este pentru cei care sfătuiesc pacea.

21. Nu i se întâmplă celui drept nicio nelegiuire, dar cei vinovaţi sunt plini de rău.

22. Lucru abominábil pentru Domnul sunt buzele mincinoase, dar cei care fac adevărul sunt plăcerea lui.

23. Omul isteţ îşi acoperă cunoaşterea, dar inima celor nesimţiţi strigă nebunia.

24. Mâna celor harnici va conduce, dar leneşul va fi supus la tribut.

25. Îngrijorarea întristează inima omului, dar vorba bună îl îmbucură.

26. Cel drept este spionat de prietenul său, dar calea celor vinovaţi îi face să rătăcească.

27. Lenea nu-şi frige vânatul, dar averea preţioasă a omului este hărnicia.

28. Pe cărarea dreptăţii este viaţă şi pe calea croită [de ea] nu este moarte.





“A maior caridade é aquela que arranca as pessoas vencidas pelo demônio, a fim de ganhá-las para Cristo. E isso eu faço assiduamente, noite e dia.” São Padre Pio de Pietrelcina