Encontrados 30 resultados para: Mântuire
Am zămislit, ne-am zvârcolit ca ea, dar am dat naştere la vânt. Mântuire nu am făcut pe pământ şi locuitori ai lumii nu s-au născut. (Cartea profetului Isaía 26, 18)
Dar Israél va fi mântuit de Domnul cu o mântuire veşnică. Nu vă veţi ruşina şi nu veţi fi făcuţi de ocară în vecii vecilor. (Cartea profetului Isaía 45, 17)
Nu se va mai auzi de violenţă în ţara ta, de devastare şi ruină între hotarele tale, ci vei numi zidurile tale „mântuire” şi porţile tale, „laudă”. (Cartea profetului Isaía 60, 18)
El a zis: „Cu adevărat ei sunt poporul meu, fii care nu spun minciună”. El a fost pentru ei mântuire (Cartea profetului Isaía 63, 8)
şi ne-a înălţat o putere de mântuire în casa lui Davíd, slujitorul său, (Evanghelia după sf. Luca 1, 69)
Atunci Isus i-a spus: „Astăzi s-a făcut mântuire pentru această casă, întrucât şi el este fiul lui Abrahám. (Evanghelia după sf. Luca 19, 9)
căci cu inima se crede pentru [a obţine] justificare, iar cu gura se dă mărturie pentru [a obţine] mântuire. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 10, 10)
că poate voi trezi gelozia celor din neamul meu şi voi duce la mântuire pe unii dintre ei. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 11, 14)
Într-adevăr, întristarea după [voinţa lui] Dumnezeu aduce convertirea spre mântuire, fără regrete, pe când întristarea lumii aduce moartea. (Scrisoarea a doua a sf. apostol Paul către Corinténi 7, 10)
Însă noi, fraţilor iubiţi în Domnul, suntem datori să-i mulţumim fără încetare lui Dumnezeu pentru voi, că v-a ales Dumnezeu încă de la început spre mântuire în sfinţirea Duhului şi credinţa în adevăr (Scrisoarea a doua sf. apostol Paul către Tesalonicéni 2, 13)
Din copilărie cunoşti Sfintele Scripturi care îţi pot da înţelepciunea spre mântuire prin credinţa care este în Cristos Isus. (Scrisoarea a doua sf. apostol Paul către Timotéi 3, 15)
cum vom scăpa noi dacă nu luăm în seamă o astfel de mântuire, care, fiind primită la început de la Domnul pentru a fi vestită, a fost confirmată pentru noi de cei care au auzit, (Scrisoarea către Evrei 2, 3)
