Bíblia Católica
 

Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi, 6

13. şi nici să nu puneţi membrele voastre ca instrumente ale nedreptăţii în slujba păcatului, ci oferiţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu ca înviaţi din morţi, iar membrele voastre ca instrumente ale dreptăţii în slujba lui Dumnezeu!

Versículos relacionados com Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi, 6:

Romani 6 este un capitol care tratează importanța morții și învierii lui Hristos în viața creștinului. Capitolul vorbește despre nevoia de a muri pentru păcat și de a trăi lui Dumnezeu. De asemenea, evidențiază harul lui Dumnezeu în a da mântuire ca un dar gratuit, dar care necesită un răspuns de sfințire și ascultare față de cei care o primesc.

Romani 6:4 - „Prin urmare, am fost înmormântați cu el în moarte prin botez, că la fel cum Hristos a fost înviat din morți prin gloria Tatălui, trăim și noi o viață nouă”. Acest verset evidențiază importanța botezului ca simbol al morții pentru păcat și înviere pentru o nouă viață în Hristos, care este accentuată în capitol.

Romani 6:11 - „Deci te consideri și mort la păcat, dar viu la Dumnezeu în Hristos Isus”. Acest verset subliniază importanța recunoașterii morții pentru păcat și nevoia de a trăi pentru Dumnezeu în Hristos.

Romani 6:14 - „Căci păcatul nu îi va domina, pentru că nu ești sub lege, ci sub har”. Acest verset evidențiază libertatea pe care o avem în Hristos, nu mai este dominată de păcat, ci de har.

Romani 6:23 - „Căci salariul păcatului este moartea, dar darul liber al lui Dumnezeu este viața eternă în Hristos Isus, Domnul nostru”. Acest verset evidențiază harul lui Dumnezeu în a da viața veșnică ca un dar liber, dar și seriozitatea păcatului și consecința morții.

Romani 6:6 - „Știm că bătrânul nostru a fost răstignit cu el, astfel încât trupul păcatului va fi distrus și nu vom mai fi sclavi ai păcatului”. Acest verset subliniază nevoia de a scăpa de bătrân, de păcat și de a fi reînnoit în Hristos, care este tema centrală a Romanilor 6.





“A prática das bem-aventuranças não requer atos de heroísmo, mas a aceitação simples e humilde das várias provações pelas quais a pessoa passa.” São Padre Pio de Pietrelcina