1. Ca zăpada, vara, şi ca ploaia, la seceriş, aşa celui nesimţit nu i se potriveşte gloria.

2. Ca pasărea care se abate şi ca rândunica în zbor, aşa nu va veni blestemul fără motiv.

3. Biciul este pentru cal, frâul e pentru măgar, iar nuiaua, pentru spatele celor nesimţiţi.

4. Nu-i răspunde celui nesimţit după nebunia lui, ca să nu devii şi tu asemenea lui!

5. Răspunde-i celui nesimţit după nebunia lui, ca să nu devină înţelept în ochii săi!

6. Îşi taie picioarele şi bea violenţă cel care trimite lucruri prin mâna unui nesimţit.

7. Cum se leagănă picioarele unui olog, aşa este proverbul în gura celui nesimţit.

8. Cum se trage o piatră cu praştia, aşa este cel care-şi dă onoarea unui nesimţit.

9. Ca un spin care ajunge în mâna unui beţiv, aşa este proverbul în gura celui nesimţit.

10. Ca un arcaş care-i străpunge pe toţi sunt cel care-l tocmeşte pe nesimţit şi cel care-i tocmeşte pe trecători.

11. Precum câinele care se întoarce la ce a vomitat, aşa este nesimţitul care-şi repetă nebunia.

12. Ai văzut un om înţelept în ochii lui? Este mai multă speranţă pentru un nesimţit decât pentru el.

13. Leneşul zice: „Este un leu tânăr pe drum; Este un leu tânăr prin piaţă”.

14. Cum se învârte poarta pe ţâţânile ei, aşa și leneşul, în patul său.

15. Leneşul îşi uită mâna în farfurie şi oboseşte să şi-o întoarcă la gura lui.

16. Leneşul este înţelept în ochii lui mai mult decât şapte care răspund chibzuit.

17. Ca unul care apucă de urechi un câine este cel care trece şi se amestecă într-o dispută care nu este a lui.

18. Ca unul care, făcând-o pe nebunul, lansează săgeţi aprinse, suliţe şi moarte,

19. aşa este omul care-l înşală pe aproapele său şi spune: „Oare nu pot râde?”.

20. În lipsa lemnelor, se stinge focul; unde nu este cel care murmură, se linişteşte discordia.

21. Cum este cărbunele pe jăratic şi lemnele pe foc, aşa este omul discordiilor, care aprinde cearta.

22. Cuvintele celui care murmură sunt ca delicatesele, ele coboară în adâncurile inimii.

23. Argint cu zgură care acoperă lutul sunt buzele înflăcărate şi inima rea.

24. Cel care urăşte se recunoaşte de pe buzele sale şi în interiorul său pune înşelăciune.

25. Când se arată binevoitor cu glasul lui, nu-l crede, căci şapte lucruri abominábile sunt în inima lui.

26. Este acoperită ura lui prin prefăcătorie, dar va fi descoperită răutatea lui în adunare.

27. Cel care sapă groapa cade în ea şi piatra se întoarce asupra celui care o rostogoleşte.

28. Limba mincinoasă îi urăşte pe cei pe care-i zdrobeşte şi gura linguşitoare produce ruină.





“Sejam como pequenas abelhas espirituais, que levam para sua colméia apenas mel e cera. Que, por meio de sua conversa, sua casa seja repleta de docilidade, paz, concórdia, humildade e piedade!” São Padre Pio de Pietrelcina