1. Când s-a apropiat luna a şaptea, fiii lui Israél erau în cetăţile lor. Atunci poporul s-a adunat ca un singur om la Ierusalím.

2. S-au ridicat Iósue, fiul lui Ioţadác, cu fraţii săi preoţi şi Zorobabél, fiul lui Şeáltiél, cu fraţii săi şi au zidit altarul Dumnezeului lui Israél ca să aducă pe el arderi de tot după cum este scris în legea lui Moise, omul lui Dumnezeu.

3. Au aşezat altarul pe temeliile sale, căci teama era asupra lor din cauza popoarelor ţărilor şi [au adus] arderi de tot Domnului, arderile de tot de dimineaţă şi de seară.

4. Au celebrat Sărbătoarea Corturilor după cum este scris, după număr, regulă şi necesitatea fiecărei zile.

5. După aceea, [au adus] arderea de tot permanentă pentru [zilele] de lună nouă, pentru toate sărbătorile sfinte ale Domnului şi pentru orice dar de bunăvoie adus Domnului.

6. Din ziua întâi a lunii a şaptea au început să aducă arderi de tot. Însă temeliile templului Domnului nu erau încă puse.

7. Au dat argint cioplitorilor de piatră şi lemnarilor, hrană, băutură şi untdelemn celor din Sidón şi din Tir ca să aducă lemn de cedru din Libán pe mare, la Yáfo, după permisiunea pe care o aveau de la Círus, regele perşilor.

8. În anul al doilea de la venirea lor la casa lui Dumnezeu, la Ierusalím în luna a doua, Zorobabél, fiul lui Şeáltiél, Iósue, fiul lui Ioţadác, şi cu ceilalţi fraţi ai lor, preoţi şi levíţi, toţi cei care se întorseseră din captivitate la Ierusalím, i-au pus pe levíţii de la douăzeci de ani în sus să conducă lucrarea casei Domnului.

9. Iósue, fiii şi fraţii săi, Cadmiél, fiii săi, fiii lui Iúda, au condus ca un singur [om] lucrarea în casa lui Dumnezeu [împreună cu] Henadád, fiii şi fraţii lor, levíţii.

10. Când constructorii au pus temeliile templului Domnului, preoţii şi-au îmbrăcat veşmintele, [au luat] trâmbiţe, iar levíţii, fiii lui Asáf, aveau cimbale şi l-au lăudat pe Domnul după dispoziţiile lui Davíd, regele lui Israél.

11. Ei cântau lăudându-l şi preamărindu-l pe Domnul: „El este bun şi veşnică este îndurarea lui peste Israél!”. Tot poporul înălţa strigăte mari, lăudându-l pe Domnul pentru temelia casei Domnului.

12. Dar mulţi dintre preoţii şi levíţii şi dintre capii părinteşti în vârstă care văzuseră templul dinainte, când se puneau temeliile acestei case înaintea lor, plângeau cu glas puternic, iar mulţi îşi ridicau glasul de bucurie.

13. Poporul nu putea să deosebească strigătul de bucurie de strigătul plânsului poporului, căci poporul ridica strigăte puternice şi sunetul se auzea de departe.




“O bem dura eternamente.” São Padre Pio de Pietrelcina